Is de su Santa Justa ndi cabant in Primu Categoria totu murrùngia-murrùngia; is de s'Alighera bisant s'artziada in Ecellenza

E duncas, a cantu parit, chi no seu bisendu de scriri custus fueddus (ma mi parit pròpriu de essi bellu scidu, e de una bella pariga de mesoreddas puru, chi si depu narai sa beridadi, e megu a brullai, gei si cumprendit, berus est?), intzandus ia a podi fintzas narai ca eia!, nci dda eus fata a lompi a sa fini de su mesi de maju puru, e no est stètiu facili, custu est pagu ma seguru, ca candu ndi brintat su beranu (chi est, iat a fai a narai diaici, una de is stagionis prus drucis chi ddoi funt aintru de s'annu, a su mancu po mei) mi intendu unu pagheddeddu acallellau (cumenti apu sèmpiri intèndiu narai in bidda mia etotu, chi est Bidd'e Sorris, innoi in su Campidanu de mesu), cumenti chi mi manchessint is fortzas, cumenti chi is fortzas mi ndi bessessint aforas de su cropus de unu stampu in sa brenti (po giogai unu pagheddeddu a fai su poeta, cumenti mi praxit a fai, de su restu, me is artìculusu chi ndi pesu su giòbia, e chi funt cussus, si cumprendit beni, ca scriu in sardu). 
Ma po bona sorti, mancai drommendi prus de su tanti, e papendi meda prus pagu de su chi mi iat a essi sèrbiu, nci dda apu fata a andai ainnantis, mancai sa basca no agiudit (ma fadendi su contu, comentecasiat, ca a su noti fait o, po ddu nai mellus, sighit a fai una bella friscuredda) e duncas, sa primu cosa chi si potzu narai, diaici incumentzaus a si incarai puru in su mundu de su càlciu de is diletantis sardus (chi est sa lega de importu prus mannu po nosu chi scrieus in su giàssu de su Diàriu Sportivu) est ca is giogus funt spaciaus po cust'annu puru, e iat a fai a narai, puru, ca est stètia una stagioni toga, ma longa puru, fadendi su contu ca is campionaus funt partius totus (o giai totus, ca is de sa Segunda e de sa de Tres Categoria, gei ddu scieis, incumentzant sèmpiri una cida apustis de totus is atrus) in su mesi de Cabudanni, e si funt serraus feti una pariga de cidas fait (una pariga bolit nai duas, e no una pariga a sa sarda!, e ddu nau po arriri unu pagheddeddu, ca is dotoris narant ca arriri fait beni a sa saludi!). 

E duncas, immoi, ant a abarrai feti is ùrtimas partidas de giogai, e tra pagu andaus a biri impari cumenti funt cuncodradas is cosas po custu fini de cida chi est arribbendindi torra (e mancu mali, mi megu a solu a solu, ca in su calendàriu nc'ant postu unu domìnigu dònnia seti diis, poita desinò su de si torrai a strantaxai apustis de una cida de trabballu iat a essi stètia una cosa maba meda. E mi benit de pentzai a totus cussas personas chi trabballant, mancai, ancora in cunditzionis de isclavus, chentza nemmancu una dì de pàsiu, chi su Cielu ddus agiudit, cumenti si narat): duncas, s'ùnica cosa chi mi intendu de aciungi, po oi, po su chi pertocat su tempus chi passat, a su mancu, est ca domìnigu at a essi dì de festa (sa festa de sa Repubbrica Italiana, cumenti seus costumaus a fai dònnia duus de su mesi de lampadas), e is diis de festa, si cumprendit, po is diletantis funt diis de giogus, fadendi su contu ca is diletantis si tzerriant diaici pròpriu poita ndi cabant in campu po si spreviai, po si spassiai e no, custu est pagu ma seguru, po si ponni in buciaca totus cussus muntonis de dinai, cumenti faint invècias is giogadoris professionieris, est a nai is grandus campionis de sa Sèrie A. 

E duncas, chi seis costumaus a lìgi is artìculus chi ndi bogu aforas dònnia, dònnia giòbia de s'annu (chentza de ndi sartai nemmancu unu), scieis ca no sciu mai, ainnantis de mi ponni a scriri, cali ant a essi is legas chi ant a finiri me in s'artìculu; eia, de seguru eus a chistionai unu pagheddeddu de càlciu, de bòcias, e de resultaus, andendi a castiai, mescamente, cumenti funt andadas is cosas me in s'ùrtimu fini de cida passau, ma de seguru, cumenti fatzu dònnia dònnia borta, de su restu (e chi eis lìgiu a su mancu un artìculu tra totus cussus chi nd'apu bogau aforas in custu ùrtimu annu, in custa stagioni, si iat a podi narai diaici puru, scieis beni cumenti funtzionat in sa conca mia), apa a depi chistionai unu pagheddeddu de su tempus puru. 

E duncas, e mancu mali, in su mesi de maju (apustis de dda essi disigiada diaici meda, a su mancu custu ballit po mei, e no sciu de bosatrus peròu) nd'est arruta unu pagheddeddu de acua de su cielu, est a nai chi at torrau a proi, mancai feti po una pariga de diis, e nc'est unu dìciu (ddu apu lìgiu me is cidas passadas etotu, mancu a ddu fai aposta) chi narat, pròpriu, ca s'acua chi nd'arruit de su cielu in su mesi de maju ballit prus de s'oru, est a nai ca tenit unu importu mannu meda, sia po is matas, po is prantas, po is sartus, e siat po is personas. Ca s'acua serbit a totus, cristianus e animabis, gei si cumprendit, e de su chi fiant narendi is grandus dotoris chi funt sighendi sa chistioni, cust'annu a cantu parit no at protziu meda (e a nai sa beridadi no nci boliat s'agiudu de is grandus dotoris po ddu cumprendi, ca gei si ndi acataus a solus ca su tempus est bessendi sèmpiri prus machillotu, cumenti si iat a podi narai). E duncas immoi si tocat feti a isperai ca s'acua chi ddoi est me is digas potzat bastai, po nc'arribbai, a su mancu, a su mesi de Cabudanni etotu. E no at a essi un'istadi facili, fadendi su contu ca in custus tres mesis chi nd'ant arribbai (po sa brintada de s'istadi, de su restu, ammancant feti bintiduus diis, prus o mancu, ca funt tres cidixeddas), in s'isula cosa nosta nd'ant a lompi bigas e bigas de turistas, ca portant dinai, e trabballu, custu est berus, ma is personas, mescamente candu andant in vacantza, a bortas (po no narai giai sèmpiri...) si ndi scarescint de rispetai su logu innoi s'agatant e ddu lassant totu incaddotzau (e no fait a narai ca su logu immoi siat pròpriu lìmpiu, chi depeus narai sa beridadi...). 
E duncas, de su chi apu lìgiu in un artìculu, una pariga de cidas fait, a contus fatus cust'annu nc'ant a essi, in custu mundu macu meda innoi s'agataus a bivi, calincuna cosa cumenti a cuatru miliardus e mesu de turistas, fadendi su contu ca in sa terra seus arribbaus a essi (ddi naru diaici) calincuna cosa, giai giai, cumenti a otu miliardus. E una festa diaici manna, cun totus custus cumbidaus, no s'est mai bida, in totu sa storia de su mundu. E duncas, fait a narai puru ca cuatru miliardus de turistas no si funt mai bius, totu paris, in su mundu: e po narai ca fadeus sa vida de is turistas, no nc'est bisòngiu de si ndi andai de s'atra parti de su mundu. 
De su restu, biveus in un isula, e seus costumaus a si nci ghetai in logu de mari, mescamente su fini de cida, e duncas, mancai su tretu de fai siat pagu, passaus cussas cincu-ses oras in logu de mari gioghendi a fai is turistas. 

Ma bivendi in un isula, si cumprendit, prus de cussu tretu no podis fai: est a nai ca po lompi de una parti a s'atra de sa Sardìnnia nci ponis una parighedda de oras. E candu nci pentzu, candu nc'arraxonu, mi parit de podi narai ca sa Sardìnnia est a trassa de unu gioghiteddu: unu logu piticu, innoi ddoi capint unu milioni e mesu de personas, ma in s'istadi is personas chi ddoi funt apitzus de custu arrogu de terra, mi benit de ddu tzerriai diaici, gioghendi, torra, ma feti unu pagheddeddu, a fai su poeta, arribbant a essi calincuna cosa cumenti a cuatru, cincu, ses milionis, e si cumprendit de totu su carrasciu chi ndi bessit aforas dònnia annu. 
E nosu puru, chi biveus in s'isula po totu annu, candu andaus mancai a mari si cumportaus a trassa de prochiteddus (de proceddeddus, po ddu narai a sa sorresa): custu bolemu narai, po su prus.

E cumenti est sucèdiu me is ùrtimus tres annus, candu nd'arribbat s'istadi, e cumenti nd'aproillant is turistas, intzandus a mei mi benit totu de mi ndi fuiri, mancai s'amori chi tèngiu, chi intendu po custu logu, po cust'isula, siat diaici mannu ca is fueddus no ant mai a bastai po si fai a cumprendi cali funt is sentidus chi mi intendu aintru de su coru e de sa conca e de sa brenti puru. E candu nd'arribat s'istadi, e cun custu serru puru cun is strollichiminis, si ddu promitu, timu e tremu a m'agatai, mancai, in logu de mari, in sa plaja, po ddu nai a sa moda de is spagnolus, a oru a oru de mari etotu, totu apicigaus, is unus cun is atrus, ca a bortas no nc'est su logu mancu po allonghiai is cambas, e prus ca un arenàgliu parit de essi a unu cuncertu de calincunu cantanti famosu, o a su istàdiu, mellus ancora po cumenti cratzat s'esèmpiu, po castiai una de cussas partidas de importu mannu chi si giogant in su campionau de sa Sèrie A. 

E immoi chi nci seu, si naru custa cosa puru: trabballu de prus de dexi annus po is amigus de su Diàriu Sportivu e una de is cosas chi circaus de fai est cussa de donai dignidadi, chi mi permiteis de manigiai custu fueddu e chi cumprendeis su chi si bollu narai, a su mundu de is diletantis puru: est a nai ca nosu, candu ndi pesaus is artìculus de is partidas, e mescamente candu ndi pesaus is ciaciarradas apustis de is partidas etotu, mescamente cun is allenadoris (ma intendeus puru is giogadoris, est craru), circaus de essi professionieris, po su chi est possibbili, po su chi fait a fai: est a nai ca trataus allenadoris, giogadoris e tifosus cumenti chi fessint allenadoris, giogadoris e tifosus de una scuadra manna de sa Sèrie A: est a nai, duncas, ca in su trabballu ca nci poneus, circaus de essi pretzisus (po su chi fait, po su chi est possibbili) e circaus, pruschetotu, de nci ponni totu sa passioni chi si intendeus in su coru, cumenti chi festus chistionendi de una grandu scuadra de Milano, o de Torino, e invècias, mancai, seus chistionendi de s'assòtziu de càlciu de una biddixedda spèrdia, mancai, de su Sulcis e de sa zona de Igresias, po nd'arremonai una, tanti po fai un esèmpiu. 

E immoi chi nci seu (si ddu apu giai narau, mi parit, berus est?, ca no sciu mai cali lega, cali arrastu apa a sighiri po is artìculus de su giòbia, ainnantis de mi ponni a ddu fai, ca is bideas mi benint in conca chentza chi deu mi nd'acatu, giai giai, cumenti chi fessint unu regalu de is musas, chi po is antigus Aregus, de su restu, fiant is diosas de s'ispiratzioni, e duncas is diosas de importu prus mannu po is scritoris e is artistas), si potzu narai, puru, ca no est berus ca su spàssiu mannu nd'arribbat feti de is grandus campionis chi giogant me is campionaus de sa Sèrie A e de sa Sèrie B, ma tui podis agatai giogadas bonas e togas, e ispantus mannus, fintzas me is partidas de sa Segunda Categoria, de sa Primu Categoria, de sa Promotzioni e de s'Ecellenza (chi est sa categoria, ddi naru diaici, prus manna tra totus cussas chi ddoi funt in Sardìnnia e, duncas, sa prus spàssiosa). 

E immoi chi apu acabbau cun is strollichiminis (e fiat ora puru, s'at a megai calincunu de bosatrus) si nci podeus fuiai a fundu 'e susu (cumenti narant in bidda mia etotu) me is chistionis chi pertocant su mundu de sa bòcia de is diletantis. 

Ma si naru feti, ainnantis de incarrerai, ca chi nci sticu totu custu muntoni de strollichiminis, dònnia dònnia borta, dònnia dònnia cida (e mi parit ca po custa cida seu arrannèsciu a segai is chistionis a crutzu, diaici mi parit de podi narai, a su mancu...) est po circai de ndi cassai s'atentzioni, puru, de totus cussas personas chi, mancai, no funt acapiadas a strintu cun is giogus de is diletantis (no nc'eis a crei, ma candu sa genti mi domandat de ita scriu, de cali legas, e candu deu arraspundu ca sigu is fainas de is scuadras sardas de bòcia, de is assòtzius sardus de càlciu, calincunu fait una faci lègia, cumenti chi fessit giai giai po nci inguti unu unconi marigosu. E si cumprendit: in Italia su giogu de sa bòcia est cussu prus sighiu, ma nci funt personas, puru, e mescamente tra is femineddas, ca noi sighint is giogus, est a nai is partidas (chi no cussas de s'Italia candu giogat is campionaus mondialis) ma chi, mancai, custa est sa ispera mia, a su mancu, tenint aggradessu de fai unu pagheddeddu de esercìtziu, de allenamentu (a trassa de is giogadoris de bòcia etotu, e ddu naru po arriri, unu pagheddeddu) a ligi calincunu fueddu in sardu, fadendi su contu ca, de su chi beneus a sciri, in s'isula cosa nosta cussus chi sciint e chistionant su sardu no funt diaici medas, e is chi ddu sciint ligi funt ancora prus pagus (fadendi su contu ca giai giai sa genti no ligit is libbrus scritus in italianu, podeus immaginai cumenti andant is cosas po is lìbbrus scritus in sardu), po no chistionai de cussus ca, in dì de oi, sciint scriri sa lingua cosa nosta. E duncas, a fai beni is contus, nci iat a essi su tanti po si ponni is manus in conca de su disisperu. Ma gràtzias a Deus, mi megu a solu a solu, ca is de sa Regioni Sardìnnia, e giai de una bella pariga de annus, ndi funt pesendi su bandu de IMPRENTAS, po circai de ammanniai sa cantidadi de artìculus, de rigas scritas in sardu, ca de su restu, chi nesciunu scriit prus in sardu, intzandus benit dificili (dificili meda) chi calincunu potzat ligi calincuna cosa scrita in sa lingua chi eus sèmpiri chistionau in custu logu (chi, a bortas, mi parit giai giai scarèsciu de Deus, cumenti si narat. Antzis, custu logu parit scarèsciu de Deus fintzas a candu no nd'arribbat s'istadi, intzandus parit giai giai ca totu su mundu bollat benni a s'agatai, e a biri su logu innoi biveus e a gosai de totus is cosas bellas chi ddoi funt. Ma de custas cosas, de custas legas, mancai, nd'eus a chistionai mellus in su benidori. Sèmpiri chi su Cielu at a bolli). 

E duncas, po diaderus apu spaciau  de mi stròllicai cun bosatrus (si domandu scusa chi s'apu fatu perdi su tempus chi mancai nemmancu teneis puru, ma candu mi fatzu pigai de is chistionis, de is arraxonamentus, intzandus giai giai no arrannèsciu a dda acabbai nemmancu a corpus de picu) e, sèmpiri chi seis de acòrdiu, podeus andai a castiai impari ita totu est sucèdiu in s'ùrtimu fini de cida chi si seus lassaus a is pabas. 

In giogu ddoi fiant, mescamente, is scuadras de sa Promotzioni e de sa Primu Categoria, chi funt sparendi is ùrtimus cropus (cumenti si narat in italianu puru), est a nai ca ddoi funt is ùrtimas partidas de giogai, chi ballint siat po ndi cassai s'artziada in Ecellenza, e siat po avitai de ndi cabai torra in Primu Categoria. Sa pròpriu cosa si podit narai de is cuatrus scuadras de sa Primu Categoria chi si funt gioghendi s'artziada in su campionau de sa Promotzioni, e a su contu depeus acoungi, puru, is scuadras chi funt ancora gioghendi po circai de ndi cassai sa possibbilidadi de giogai in su campionau de sa Primu Categoria po sa stagioni chi at a benni, puru (est a nai, duncas, est craru, cussa de su duamilla e binticuatru – duamilla e binticincu). E in totu custu no si podeus scaresci (antzis, mi parit mi parit ca incarreraus pròpriu cun custa nova, immoi chi nci seus) de is de s'Ossese, ca pròpriu su fini de cida passau funt dèpius andai fintzas a Terni po giogai sa partida, chi balliàt po s'andada, est craru, de su primu turnu de is finalis po ndi cassai s'artziada in Sèrie D. E duncas, is biancus-nieddus sighius de Fadda funt arrannèscius a no incasciai nemmancu unu gol (una cosa chi candu giogas aforas de domu andat sèmpiri beni), ma no funt stètius bonus a ndi fai nemmancu unu (seus chistionendi de gol, si cumprendit, berus est?), e duncas, sa partida s'est serrada, est craru, cun su resultau de zeru a zeru. De seguru, is de s'Ossese si dda funt giogada, e beni puru, fadendi su contu ca in su primu tempus fiant giai giai po agatai su gol de su vantàgiu cun Gueli, chi peròu no est stètiu basau de sa bona sorti e at pigau in prenu su palu de sa porta de is aversàrius. In su segundu tempus, invecias, is meris de domu de su Terni, cumenti si podit cumprendi, ant fatu de totu po ndi cassai su gol, e si nci funt ghetaus a s'atacu mescamente cun is giogadas de Carletti, unu de is giogadoris prus fortis. Candu ammancànt feti cincu minudus a sa fini de sa partida, invècias, is de s'Ossese fiant giai giai po ndi cassai su gol de su zeru a unu gràtzias a sa giogada, toga meda, de Mainardi, chi at donau una carvada de pei a sa bòcia fadendi unu mesu furriagallu (est su modu ca m'est bènniu in conca po furriai su fueddu italianu "sforbiciata"), ma su portieri de is meris de domu, Cunzi, at serrau su portabi, cumenti si iat a podi narai, e at sarvau su resultau. Immoi, is duas scuadras s'ant a atobiai, s'una aranti de s'atra, pròpriu custu domìnigu chi est arribbendindi, in Ossi, in su campu comunali Walter Frau. Is biancus-nieddus, duncas, ant a depi binci po s'ammarolla chi ndi bollint cassai sa possibbilidadi de giogai sa partida finali de s'annu, poita chi is de su Terni depessint arrannèsci a serrai sa partida cun su resultau de paridadi (fadendi, peròu, a su mancu unu gol), iant a passai su turnu. 

Duncas, sigheus a andai ainnantis cun is chistionis acapiadas a su mundu de is diletantis sardus, e arribbaus a chistionai puru de sa partida chi s'est giogada, sèmpiri custu domìnigu passau, tra is de s'Alghero (una de is duas scuadras chi ddoi funt in dì de oi in s'Alighera, fadendi su contu ca s'atra, sa prus pitichinninnia, currit in su campionau de sa Segunda Categoria, antzis, po essi prus pretzisus puru, is de sa FC Alghero pròpriu cust'annu ant serrau su campionau a su primu postu de sa lista, e duncas funt arrannèscius a ndi cassai s'artziada in Primu Categoria, cumenti s'apa a contai mellus, mancai, me is artìculus in sardu chi nd'ant a bessiri cust'istadi, fadendi su contu, duncas, incumentzu a si ddu narai, ca me is tres mesis de s'istadi eus a depi chistionai de totus is scuadras chi nd'ant cassau su primu postu de sa lista me is catodixi campionaus chi sigheus in su giàssu cosa nosta) e is de s'Usinese, cun is duas scuadras chi faint parti de sa Lista B (de sa Promotzioni)e, duncas, si connoscint beni, fadendi su contu, (cumenti m'at scoviau, de su restu, Giandon, chi est s'allenadori de is grogus-arrùbius de s'Alghero) ca is giogadoris (ma sa chistioni ballit puru po is allenadoris, mi parit craru) si funt giai atobiaus po cuatru bortas in custa stagioni (duas partidas po su chi pertocat su campionau e duas partidas po su chi pertocat sa Copa Italia). 
E duncas, a fai sa festa, a su mancu po immoi, e duncas, a ndi cassai sa primu bìncida funt stètius is de s'Alghero, cun su resultau de duus a unu, in sa partida chi ant giogau in domu cosa insoru. Immoi, tra una pariga de diis, nc'at a essi, est craru, puru sa partida chi at a balli po sa torrada, cun is duas scuadras chi peròu, custa borta, s'ant a atobiai a su "Pino Cuccureddu", est a nai su campu de Usini. 

E duncas, si cumprendit de cumenti funt andadas is cosas me in sa partida de domìnigu passau, is grogus-arrùbius nd'ant a cabai in campu cun su coru unu pagheddeddu prus selenu de su chi ant a tenni is aversàrius, fadendi su contu ca a is de s'Alghero iat a podi bastai puru a serrai sa partida cun su resultau in paridadi, po ndi cassai s'artziada in su campionau de s'Ecellenza. E custu bollit narai, si cumprendit, puru, ca is de s'Usinese, invècias, ant a depi binci po fortza, e cun a su mancu unu gol in prus de is aversàrius. Chi sa partida si depessit serrai cun su resultau in paridadi (s'at a depi fai su contu, duncas, de is gol chi is duas scuadras antai fatu me is duas partidas) s'ant a depi giogai atrus duus tempus, de cuindixi minudus s'unu, e chi no depessit bastai nemmancu custa atra mes'oredda de giogu, intzandus is duas scuadras iant a andai a sa loteria (diaici dda tzerriaus, mescamente in italianu) de is tirus de is undixi metrus. E immoi chi nci seus, no abarrat atru de fai ca andai a castiai cumenti funt andadas is cosas in sa partida chi s'est giogada domìnigu passau, pruschetotu po su chi pertocat is gol: e duncas, is de s'Alghero ant cassau su gol de s'unu a zeru me is ùrtimus minudus de su primu tempus (a su de corantaseti minudus, po essi prus pretzisus), gràtzias a sa giogada, toga meda, de Mereu, chi at aciapau su gol (cumenti si narat) cun unu tiru de sa bandieredda. In su segundu tempus, apustis de feti ses minudus de giogu, Marco Carboni si ndi scabullit, beni meda, de unu giogadori aversàriu, e donat sa bòcia a Dore, chi si fait agatai acanta de su segundu palu (cumenti si narat) e intzertat su tiru chi ballit po su duus a zeru. Ma a su de dexiotu minudus is de s'Usinese arrannescint a ndi cassai su gol de su duus a unu (chi est de importu mannu po sighiri a isperai de ndi artziai in su campionau de s'Ecellenza, una cosa chi is arrùbius-brau, tocat a ddu narai, poita est sa beridadi, funt circhendi de ndi cassai de una bella pariga de annus, a nai sa beridadi), chi nd'est arribbau gràtzias a sa giogada de Spanu, chi arrannescit a nci spundi sa bòcia a is pabas de su portieri aversàriu, cun unu bellu tiru. Me is minudus finalis, is allenus de s'Usinese perdint a Todde, chi est unu de is giogadoris prus fortis chi tenint in sa rosa cosa insoru, po crupa de unu cartellineddu arrùbiu. E duncas, si cumprendit, Todde no nd'at a podi cabai in campu in sa partida chi s'at a giogai custu domìnigu chi nd'at a arribbai (e chi est arribbendindi acoitu, gràtzias a su Cielu, nc'aciungu deu). 

E sigheus, duncas, arribbaus a custu puntu, cun atras duas scuadras chi cust'annu ant fatu sa cursa in su campionau de sa Promotzioni, ma in sa Lista A, e seus chistionendi de is de su Gùspini e de is de s'Arbus. E duncas, chi si ddu arregodais, cuindixi diis fait is de s'Arbus, chi funt sèmpiri sighius de un allenadori bravu, forti e cun una esperièntzia manna a is pabas cumenti Nicola Agus, fiant arrannèscius a binci sa partida contras a is de sa Gialeto, cun is serramannesus, intzandus, chi ndi funt cabaus torra in su campionau de sa Primu Categoria, apustis de feti un annu. Is de s'Arbus, chi ant bintu sa partida, ma feti gràtzias a is tirus de is undixi metrus (fadendi su contu ca su resultau apustis de is noranta minudus de giogu, prus sa mes'oredda de is "tempus suplementaris", cumenti si iat a podi narai furendindi su fueddu de s'italianu, fiat siddau in su unu a unu), nd'ant cassau sa possibbilidadi, diaici, de s'atobiai contras a is de su Guspini, chi ant serrau sa stagioni regolari (cumenti seus costumaus a dda tzerriai, a sa moda de is ingresus etotu) cun cuatru scuadras a is pabas, partendi de is de su Gonnosfanadiga, is de sa Verde Isola de Carluforti e, cumenti eus narau, is de s'Arbus e is de sa Gialeto. Sa primu partida tra is de su Gùspini e is de s'Arbus, duncas, s'est serrada cun su resultau de duus a zeru po is allenus sighius de un allenadori bravu cumenti a Lellu Floris. E duncas, si cumprendit, ca a fai is contus nci poneus pagu meda, is de s'Arbus immoi, in sa partida chi ant a depi giogai custu domìnigu etotu, ant a depi bìnci sa partida cun tres gol in prus de su chi ant a fai is aversàrius; feti diaici, difatis, ndi iant a podi cassai sa sarvesa. Is de su Gùspini ndi cassant su primu gol de sa partida, est a nai cussu chi ballit po s'unu a zeru, me is ùrtimus minudus de su primu tempus, cun Angelu Marci chi at intzertau su tiru de is undixi metrus. Me is primus minudus de su segundu tempus, invècias, Medda ndi cassat su segundu gol puru po is allenus. Is de s'Arbus, a cussu puntu, no podint fai atru ca si nci fuiai in atacu (cumenti si narat), circhendi de ndi cassai su gol chi iat potziu essi de importu mannu, ma Andrade, chi est unu de is giogadoris prus fortis chi tenint is de s'Arbus in sa rosa cosa insoru, no est arrannèsciu a nci spundi sa bòcia a is pabas de su portieri aversàriu Uccheddu. 

Sèmpiri po su chi pertocat is partidas chi si funt giogadas custu domìnigu passau, e sèmpiri po is partidas chi balliant po ndi cassai sa sarvesa in su campionau de sa Promotzioni, in campu funt cabaus puru is de s'Abbasanta e is de su Santa Justa, cun sa partida chi at regalau ispantus mannus a totus is tifosus chi ddoi fiant a su campu. E sa genti chi ddoi fiat a su campu a castiai sa partida fiat meda, si ddu podeis immaginai a solus, torrendi, duncas, a sa chistioni chi apu pigau a s'incumentzu de custu artìculu etotu, candu si fia narendi ca, a sa fini, is partidas de is diletantis podint benni a essi spàssiosas cantu, chi no de prus puru, de is partidas chi giogant is grandus campionis de sa Sèrie A. Fadendi su contu, mescamente, ca is grandus campionis de sa Sèrie A ddus podeus biri feti a sa televisioni, o de atesu, candu mancai teneus sa fortuna de ddus podi biri in campu, poita, po su restu, est cumenti chi bivant in un antru mundu. Me in su mundu de is personas arricas, si iat a podi narai diaici, chi no s'atumbant giai mai cun totus is atrus cristianus chi, mancai, e si cumprendit, arricus no funt. E invècias sa cosa toga de su mundu de sa bòcia de is diletantis est ca tui podis anadai a fai su tifu po is giogadoris in campu, chi peròu, funt is pròprius chi mancai atobias me is bias, me is butegas in bidda tua etotu; e mancai s'atacanti chi fait su gol chi ballit po sa bìncida de sa partida est su piciocu chi ti donat sa fruta e sa birdura a su mercau, e ca su domìnigu, candu no trabballat, ndi cabat in campu po curri avatu de sa bòcia, e avatu de is aversàrius puru, est craru, impari a is cumpàngius cosa sua. 

Duncas, po incumentzai a cumprendi cumenti funt andadas is cosa domìnigu passau tra is de s'Abbasanta e is de su Santa Justa, tocat a narai, po primu cosa, ca in sa partida de s'andada (dda tzerriaus diaici) is de su Santa Justa fiant arrannèscius a binci cun su resultau de duus a unu, e duncas, po ndi cassai sa sarvesa, si podiant acuntentai puru de serrai sa partida cun su resultau de paridadi. Is de s'Abbasanta, invècias, no teniant atra bia: est a nai ca depiànt binci sa partida po s'ammarolla. E duncas, sa stagioni intera, po su chi pertocat is duas scuadras, s'est decìdia, cumenti si narat, in norantatres minudus de giogu, e in custus norantatres minudus de giogu, e si cumprendit beni, est sucèdiu, po diaderus, de totu. Is de su Santa Justa partint a s'atacu giai de is primus minudus: a su de tres minudus Iesu scudit sa bòcia concas a sa porta aversària, ma Mele arrannèscit a dda cassai e a nci dda fuiai aforas de su campu. A su de binti minudus, is allenus de su Santa Justa aciapant su primu gol: Iesu nci scudit sa bòcia in mesu a s'area de rigori de is aversàrius, circhendi sa conca de Fernandez; sa bòcia peròu arribbat me is peis de Pibiri chi ndi sforrat (ddi nau diaici) unu tiru togu meda chi ballit po su zeru a unu. E si ddu eis a imaginai a solus, totu su prexu chi nd'ant tentu is de su Santa Justa e, mescamente, totus is tifosus chi ddoi fiant po castiai sa partida. Una parighedda de minudus apustis de sa mes'ora de giogu, in su segundu tempus, Porcu ndi cassat su gol de s'unu a unu, apustis chi issu etotu iat sbàlliau unu tiru de is undixi metrus (mancai fetzat a narai ca su portieri de su Santa Justa est stètiu bravu meda). Me is ùrtimus minudus de giogu, chistionaus, est craru, de su segundu tempus, is de su Santa Justa nd'ant cassau su gol, con Lodeiro, apustis de una atzioni toga meda, ma s'arbitru iat giai frimau su giogu po crupa de unu fallu. Me is ùrtimus minudus de giogu, seus a su de norantatres, po essi prus pretzisus (e si cumprendit, ca unu giornalista benit a essi pretzisu candu torrat a contai is cosas chentza de si perdi nemmancu unu fueddu), is de s'Abbasanta ndi cassant unu tiru de frimu, gràtzias a sa giogada de El Marrakchi; totus is giogadoris de s'Abbasanta, intzandus, si nci ghetant (ddi naru diaici) in s'area de rigori de is de su Santa Justa; sa bòcia nd'arribbat in area de rigori, cun su portieri de is de su Santa Justa, Parisi, chi provat a dda cassai ma benit strobbau de Manca, chi sartat in artu meda fintzas a s'atumbai contras a su portieri, chi podit feti tocai, ma pagu pagu feti, sa bòcia cun sa punta de is didus; intzandus sa bòcia nd'arribbat me is peis de Leone chi no nci pentzat nemmancu po unu segundu, arrannescit a donai una bella carvada de pei a sa bòcia (cun sa punta de su pei, a bolli essi pretzisus) e nci dda spundit, duncas, a is pabas de Parisi. E si podeis feti immaginai, duncas, totu su prexu chi nd'ant tentu is tifosus de s'Abbasanta, ca giai giai pariat chi ndi podessint bessiri aforas de conca de s'afròddiu, cumenti si iat a podi narai. Po is de su Santa Justa, invècias, funt abarradas feti is lagrimas. Is grogus-birdis, tocat e fait a narai custu puru, immoi chi nci seus, depint torrai gràtzias a s'allenadori cosa insoru, Marco Piras, chi nd'at pigau is crais de sa scuadra po is ùrtimas otu giorronadas chi ddoi fiant de giogai, e at fatu su possibbili po ndi cassai sa sarvesa, e nci dda iat giai giai fata, ma su giogu de su càlciu est una chistioni, puru, de bona sorti, e fati a narai, tocat a narai, duncas, ca is de su Santa Justa nd'ant tentu pagu o nudda, cumenti si narat (cumenti si narat, a su mancu, in bidda mia). E si podeis immaginai, duncas, su prexu e s'afròddiu chi nd'ant tentu is de s'Abbasanta, cun s'allenadori, Andrea Contini, chi fiat arribbau po guidai sa scuadra apustis de undixi giorronadas, cun sa scuadra ca, a cussus tempus, s'agatàt a s'ùrtimu postu de sa lista, cun feti duus puntixeddus. Peròu, Andrea Contini est arrannèsciu a fai strantaxai torra sa truma de giogadoris cosa sua (e su de si strantaxai, si cumprendit, est una de is cosas de importu prus mannu, e ballit siat po su giogu de sa bòcia, ma ballit, puru, po sa vida de totus is cristianus, si cumprendit beni, ca a totus podit capitai de nd'arrui, est bastanti craru), chi fadeus su contu ca is arrùbius – nieddus funt stètius bonus a ndi cassai calincuna cosa cumenti a trintacincu puntus in bintitres bessidas (e no funt pagus, gei ddu eis a cumprendi a solus), chi peròu no funt bastaus po ndi cassai sa sarvesa; in s'ùrtima bessida de sa stagioni regolari, e duncas, in s'ùrtima partida de su campionau, is de s'Abbasanta ndi iant cassau unu puntixeddu, gràtzias a su cuatru a cuatru chi nd'est bessiu aforas a sa fini de is noranta minudus de sa isfida contras a is de su Logusantu e duncas ant tentu sa possibbilidadi de s'atobiai contras a is de su Santa Justa, chi funt ancora murrungendi, mancai siant passaus una pariga de diis, po unu fallu ca is de s'Abbasanta ant fatu a is dannus de su portieri cosa insoru, Parisi, in s'atzioni chi at decìdiu una stagioni intera. «Seus chistionendi de una sarvesa chi tenit su sabori, giai giai, de unu bisu. A is piciocus cosa mia ddis apu nau ca teniànt s'obbrigu, ddi naru diaici, de nci provai, a su mancu de nci provai, a binci custa partida. No eus giogau una partida bona, e si cumprendit ca candu giogas isfidas de custu importu, chi ballint po una stagioni intera, no est facili a sforrai giogadas togas. Mi dispraxit meda po cumenti funt andadas is cosas a is de su Santa Justa, fadendi su contu ca, me is annus passaus, seu stètiu s'allenadori de is grogus-birdis, ma feti una scuadra, tra is duas, ndi podiàt cassai sa sarvesa. Si seus agataus asuta de unu gol – at sighiu a si contai Andrea Contini – ma est una cosa chi eus giai bìviu cust'annu; de su restu, est de candu seu arribbau chi is piciocus ant dèpiu sunfriri, cumenti si narat, po ndi cassai sa bìncida de totus is partidas. In custas isfidas, serbit puru unu tzicheddu de bona sorti, ma chi seus arrannèscius a ndi cassai sa sarvesa est poita totus is piciocus nc'ant crètiu; custa sarvesa dda dedicu a is tifosus, a is dirigentis e a is piciocus cosa mia puru: si dda funt minescia. Potzu feti narai, duncas, ca nesciunu s'at regalau nudda: podestus cassai sa sarvesa a s'ùrtima giorronada de sa stagioni, ma is de su Logusantu ant giogau una partida toga meda, mancai no tenessint prus nudda de domandai a custu campionau, cumenti est giustui, de su restu». 




Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna - IMPRENTAS 2023-2024. LR 22/2018, art. 22