Su giogu de sa bòcia, cumenti sa vida etotu, est fatu de sbàllius e de giorronadas trotas

E duncas, a cantu parit, a su mancu castiendi su calendàriu, nci dda eus fata a lòmpi a su mesi de Idas ca, cumenti scieis beni, est s'ùrtimu de s'annu, e deu no biemu s'ora, gei si ddu apu nau e contau medas, medas bortas, poita custu duamilla e bintiduus, po su chi mi pertocat, a su mancu, m'at giai atrotoxau e ghetau a pari po beni, e creu diaderus chi potzat bastai diaici, e seu contendi is diis, si nau sa beridadi, chi ammancant a su trintunu e, duncas, po fai brintai su duamilla e bintitres, chi isperu potzat essi unu pagheddeddu prus selenu, cosa chi isperu po bosatrus puru chi sigheis su giassu de su Diàriu Sportivu e mescamente is novas chi ndi pesu in su sardu chi si fueddat in su Campindanu de mesu. Su mesi de Idas, scieis beni custu puru, est unu de is prus drucis (a su mancu, a mei mi parit diaici): at a essi po sa cantidadi manna de festas chi nci funt, a incumentzai, pròpriu, de cussa chi nd'arruit s'otu, est a nai, tra seti diis giustas giustas, po essi pretzìsus, chi est sa dì de s'Immacolata Concezione, diaici dda tzerriaus in italianu; at a essi poita si preneus sa brenti de drucis ("is cosas po mi fai bella sa buca", cumenti ddus tzerriada sa bon'anima de sa tzia de mamma mia) e de màndigus de milli callidadis (una de is cosas chi s'omini modèrnu sciit fai mellus est cussa de si satzai, mi parit de cumprendi); at a essi chi seus costumaus (chi prus e chi mancu) a si fai is arregallus (mescamente sa dì de Nadale), at a essi chi podeus bufai chentza bregungias, e si podeus puru pitzuai unu pagheddeddu chentza si intendi in crupa (a su mancu po cussa chi tzerriaus sa noti de cena e po sa noti de s'annu nou); at a essi ca is festas si regalant afroddiu e prexu, totu cosas chi faint beni a su coru (e a sa conca puru, a cantu narant is dotoris), e ballit po is pipius, po is prus piticheddus, duncas, ma puru po is mannus e po is prus matucus de edadi (cussus chi, a bortas, tzerriaus becius o antzianus, ma nareus ca no mi praxint meda cumenti fueddus, chi pròpriu si ddu depu nai). E duncas, a ddu castiai de innoi, chi seus feti a sa primu dì, su mesi de Idas mi parit totu una imbriaghera manna meda, totu una festa, e diaderus iat a essi bellu chi is cosas fessint bonas, drucis e togas po totus, ma scieus puru chi, in dì de oi, in custu mundu macu e strambecu nci funt puru personas (cristianus, a sa sarda, chi ddu aggradesseis de prus) chi annadant in acuas lègias, ddi nau diaici, e fortzis a spendi unu pentzamentu bonu, dònnia dònnia tanti, po issus, no s'iat a fai mali; a su mancu po si nd'arregodai, me is diis de festa pruschetotu, chi no totus teneus sa fortuna de tenni unu pratu aranti (a s'ora de prandi e de cenai) cun sa cosa de papai callenti, e po medas is regalus nemancu esistint. No mi ndi potzu scaresci ca scriu po unu giassu chi sighit is fainas de is giogadoris diletantis sardus de bòcia , ma a su pròpriu tempus, est cussu chi mi megu, a solu a solu, dònnia cida candu ndi pesu s'artìculu, no si podeus tupai is ogus e fai finta de nudda. E duncas, ainnantis de incarrerai cun is chistionis acapiadas a su mundu de su càlciu, chi mi ddu permiteis, ndi bogu a foras unu scantu (piticu, ma peròu) de contixeddus e de stròllichiminis, ma chentza si ndi furai su tempus chi mancai nemmancu teneis. E duncas, a cantu si ligit me is giornalis, sa guerra tra s'Ucraina (e s'Europa?) contras a sa Russia est sighendi a andai ainnantis: in unu giassu acapiau a su nostu de su Diàriu Sportivu, apu lìgiu, pròpriu ainnantis de incumentzai a scriri custas rigas, ca in una dì (cussa de ariseu, po essi pretzisus) funt mortus calincuna cosa cumenti a cincucentus e sessanta sordaus russus; deu sigu is resultaus de is partidas, po trabballu, ma mi fait ispantus ca chistionaus de mortus cumenti chi fessint is gol chi is cuadras si faint, s'una contras a s'atra, su domìnigu candu ndi cabant in campu. Sa duda chi tengiu in conca candu nc'atapu apitzus a custas chistionis est sèmpiri sa pròpria: candu dda ant acabai cun totu custu stracòsciu e cun totu custu machimi? In giogu, nc'est pagu de nc'aciungi, nci funt interessus econòmicus, ddus tzerriaus diaici, est a nai ca sa guerra est unu bellu guadangiu po chini dda pesat (est a nai po is chi faint is armas chi poi si manigiant po si bociri s'unu cun s'antru), ma est una bella frigadura po chini dda acabbat mortu (e scaresciu), pruschetotu po is chi tzerriaus civilis, is chi cun sa guerra e cun is batalla no nci brintant pròpriu po nudda (cumenti si narat) ma ndi boddint sa mellu parti, si dda coxinu diaici. Deu creu chi iat a essi una cosa de importu mannu, pruschetotu asuta de custas festas, a no si ndi scaresci de su stracòsciu chi funt sighendi a ndi pesai: e invecias de si pigai pari pari a cropus de bombas e de ballas, iat a essi mellus meda (po totus) a si ponni de acòrdiu a fueddus, ca de su restu is polìticus funt pagaus (de nosu) pròpriu po custu, po manigiai is fueddus e no is pistolas e is fusilis. Ma a cantu parit, a cantu si podit biri in dì de oi, ancora no nci funt arrannescius a agatai sa paxi. E duncas, bai e circa fintzas a candu at a andai ainnantis cun totu custu arrori mannu. Po no si preni, fintzas a cucuru, su coru e sa conca cun custas chistionis marigosas, po oi dda acabbu innoi e incarreru, po diaderus, a chistionai de bòcias. Si ddu apu giau nau, de su restu, me is cidas passadas, chi mi iat a praxi (custu est su bisu cosa mia, a su mancu, e immoi bieus chi nc'arrannesciu) a acapiai is chistionis de su mundu de sa bòcia, mancai, cun arraxonamentus chi eus a podi tzerriai (diaici mi praxit a ddu pentzai, a su mancu) segaus a sa manera de sa filosofia. E duncas, si fatzu un esèmpiu e si dda imboddiu diaici: in custas ùrtimas duas cidas, me is ciaciarradas chi fatzu, a su telefunu, cun is allenadoris, est bessida a foras, po una bella pariga de bortas, sa chistioni apitzus a is sbàllius, est a nai mellus: ita tocat a fai apustis de unu sbàlliu? De su restu, ddu scieus (e mi ddu ripitu a solu a solu, ca mabi no mi fait de seguru) s'omini est in custu mundu, puru, po sbàlliai. In sardu teneus unu fueddu togu meda (aici mi parit, a su mancu, est a nai ca a mei praxit de amachiai cumenti sonat, e po su sentidu chi tenit, puru, est craru) ca est: scramentu. Est a nai su de nci sbati sa faci, sa buca, apitzus de is dannus. Candu unu scramentat, duncas, imparat sa letzioni, mancai cun unu pagheddeddu de dabori, e pròpriu su dabori benit a essi s'elementu de importu prus mannu in totu sa chistioni. Chi no scramentas no creis a su santu, mi naràt sèmpiri sa bon'anima de mamma mia. Is allenadoris chi apu intendiu in custus ùrtimus cuindixi diis (Massimu Comparetti, de sa Verde Isola de Carluforti, po nd'arremonai unu; o Fabio Cossu, chi sighit is piciocus de su Itiri Sprint, chi est sa scuadra, si cumprendit, de Itiri Cannedu) mi nd'ant contau de cotas e de cruas, cumenti si narat: mescamente candu depis trabballai impari a piciocheddus giòvunus meda, e duncas cun pagu esperièntzia me is pabas, depis fai su contu chi calincuna cosa potzat andai trota, o peus de cussu chi bisas. E duncas, po sbàlliai (e mancai po nci perdi sa partida) bastat pagu diaderus: unu cropu de conca mabi donau a sa bòcia, o bastat puru a no si nd'acatai chi, mancai, unu giogadori de sa scuadra aversària est fuendusì concas a sa porta cosa tua. A bortas bastat una giogada a foras de su tempus giustu e intamis de pigai sa bòcia, pigas sa camba de s'aversariu e duncas arriscas de ndi boddiri, de ndi arregolli unu cartellineddu arrubiu, cumenti sucèdit fatu fatu de su restu, e arriscas duncas de lassai is cumpàngius cosa tua in dexi ominis, o peus ancora, de arregalai a is aversàrius unu tiru de is undixi metrus. De contixeddus diaici nci ndi funt una biga manna, cida po cida, e duncas su trabballu de importu prus mannu chi tocat a un allenadori est cussu de mantenni s'afroddiu artu de sa scuadra e de totu sa truma de piciocus de sa rosa, mancai puru candu is cosas no andant beni, candu mancai perdis partidas de importu o candu t'agatas me is ùrtimus postus de sa lista o, ballit aguali, candu mancai ses cumbatendi po su primu postu, po sa bìncida finali, e lassas in sa bia cussu puntixeddu ca, a sa fini de s'annu, a sa fini de is giogus, acabat a essi decisivu, ddi naraus diaici. Ma candu trabballas cun is giòvunus (fadendi su contu chi puru is mannus sbàlliant, de su restu, e nc'iat a mancai antru puru) depis cumprendi ca s'unicu modu chi tenis po ddus fai cresci (ddi naraus diaici) est cussu de ddus mandai in campu e abertai de biri ita sucedit, de biri cumenti si ndi scabullint. De seguru, su trabballu chi fais aintru de sa cida giogat unu importu mannu meda, ma de su chi megu a intendi (de candu sigu is artìculus po is amigus de su Diàriu Sportivu, a su mancu) s'allenadori depit sighiri is piciocheddus po su chi pertocat s'afròddiu e sa conca: nd'eus giai chistionau po medas bortas, ma est una cosa chi mi praxit meda, poita ballit po sa vida de dònnia dì e ballit, duncas, puru po is chi no faint nesciunu sport: candu is cosas andant mabi depis circai de no ti fai pigai de su disisperu, est craru, ma candu is cosas ti andant mancai unu pagheddu mellus, po no nai ca ti andant beni meda, depis aturai atentu a no ti fai pigai de su prexui prus de su tanti chi serbit, est a nai ca chi bincis una partida, o chi fais una giogada bona, no bollit nai ca ses giai unu campioni. Custu po su chi pertocat is sbàllius e s'esperièntzia. De su restu, po nc'aciungi is ùrtimus fueddus apitzus de sa chistioni, seu deu su primu chi s'arrapitiri, a solu a solu, ca seus innoi, puru, po nd'arrui, po nc'atzapuai a terra, cumenti si narat; po cumenti seu fatu deu, chi mi fatzu pigai sùbitu de is disisperus e de is timorias e de is pentzamentus lègius, no potzu fai atru ca isperai de tenni sa possibbilidadi de mi ndi torrai a pesai, de mi ndi scabulli, de fai a biri (a mei etotu, po primu) cantu ballu; circhendi, est una de is cosas chi mi baddant in conca dònnia dì, de no nc'arrui po duas bortas de sighiu in su pròpriu stampu. Totus custus fueddus ddus podeis agatai me is artìculus chi ndi pesaus cun is ciaciarradas chi fadeus cun giogadoris e allenadoris: in custu seu de acordiu, e meda puru, cun totus is presidentis e is dirigentis de is assotzius, candu narant ca su sport (e puru su giogu de su càlciu, duncas, est craru) funt una de is scolas de importu prus mannu po bivi sa vida in su modu mellus chi podeus. Candu sballias mancai una giogada, unu passàgiu o unu gol chi pariat giai giai fatu (e tui puru no nc'arribbas a cumprendi cumenti podit essi sucèdiu), est in cussu momentu chi, cun su disisperu chi nd'arribbat, ses diaderus imparendi calincuna cosa: imparendi a perdi, po arresuminai sa chistioni, imparendi a sunfriri, imparendi a aguantai candu is cosas ti andant mabi. Est prus facili, de su restu, e mi parit craru puru, a nci cabai s'unconi marigosu acapiau a una partida pèrdia, o a unu gol sbàlliau, intamis de totus is arroris chi mancai ti ndi podint proi in conca in totus is annus de sa vida tua. Imparai a sumportai, in campu, is diis trotas, iat a podi agiudai, e meda puru, in totus cussas diis (e fatu fatu nd'arribbant, mancai unu no dda s'iat mai a bolli) chi su mundu parit postu de travessu. Iat a essi prus togu meda, gei ddu cumprendeus beni a solus, chi sa vida fessit sèmpiri una chistioni druci e dereta, ma is cosas no andant diaici, no in custu mundu. Candu ndi cabas in campu po giogai is partidas, de su restu, ti ndi podint sucedi de cotas e de cruas, ddi nau torra diaici: est una cosa chi est bessida a pillu chistionendi cun Comparetti puru, po torrai a ddu arremonai, chi m'at contau de unu scantu de sbàllius chi, a su mancu segundu issu, ant fatu is àrbitrus, me is partidas chi is grogus-birdis ant giogau contras a is de su Cus de Casteddu (sa scuadra pesada de is de s'universidadi de Casteddu, po si cumprendi mellus) e, apustis, in sa partida chi ant giogau in domu de is de su Gùspini. De su restu, cumenti sbàlliant is giogadoris, e is allenadoris puru, podit sucediri chi a sballiai siant is àrbitrus o is chi ddus agiudant, fadendi su contu, pruschetotu, chi puru is àrbitrus, medas medas bortas, funt giòvunus. Si ollu fai ligi su chi m'at contau Comparetti, po si fai cumprendi mellus sa passioni chi nci ponint, in sa faina, is chi cabant in campu dònnia dònnia cida: «Cussa contras a is casteddaius de su Cus est stètia sa primu partida chi eus pèrdiu, e ia a podi abarrai innoi a ndi chistionai cun tui a su mancu po duas cidas» — m'at scoviau. «Una pariga de diis ainnantis, est a nai su mèrcuis, estus giogau sa partida po sa Copa Italia in domu de is de su Gùspini, in unu campu chi giai giai fadiat schifu; duncas seus arribbaus a sa partida de su domìnigu cun una biga de giogadoris chi fiant meda stracus, fadiaus. Po su chi pertocat su primu arrogu de partida — at ammìtiu Comparetti —, is aversàrius cosa nosta ant giogau mellus e ant aciapau puru su gol de s'unu a zeru, chentza furai nudda, est craru, e mi fait prexei a ddu torrai a nai. A nai sa beridadi, peròu, sa dì s'arbitru at pigau una biga manna de decisionis chi, a su mancu a mei, no mi funt torradas po nudda e s'ant sciusciau sa giorronada, ddi nau diaici. A custu depeus aciungi puru ca s'àrbitru at firmau sa partida ainnantis de su tempus e nosu no nci seus arrannescius miga a inguti puru cussu unconi marigosu. Est craru: po nosu, mancai, iat a essi stètiu mellus a perdi sa partida ma a dda acabbai sa dì, chentza totus cussus dannus mannus, chentza cussus sbàllius chi s'àrbitru at fatu». Is allenadoris, est berus custu puru e tocat a ddu aciungi, no si lamentant giai mai de su chi decidint is àrbitrus, poita is cosas, in campu, andant cumenti in sa vida: a bortas s'arroda girat beni po tui, a bortas is cosas girant totu a su revèsciu de su chi bisat e chi t'aspetas. Dapu giai nau: est una règula marigosa ma ballit po sa vida puru, a cumentzai da is malladias chi ndi boddeus. A bortas, candu is cosas andant trotas, tocat a tui a essi prus forti, prus barrosu, mi benit de nai. Candu t'agatas in dificultadi, intzandus cussu est su momentu innoi ti tocat a ndi bogai a foras totu su coru, sa gana chi tenis. «Candu si seus torraus a atobiai contras a is de su Cus — at sighiu a mi contai Comparetti — festus in dexi contras a undixi, ma pariat, de sa gana e de s'afroddiu chi nc'eus postu, de essi in cuindixi contras a undixi. Seus arrannèscius a giogai mellus de issus, currendi meda, ma meda de prus, e prus allestru puru. Pecau feti ca eus sbàlliau unu scantu de tirus candu festus aintru de s'area de rigori cosa insoru; issus invècias, nd'ant cassau su gol cun s'ùnicu tiru chi funt arrannèscius a scudi concas a sa porta cosa nosta, fadendi su contu chi sa bòcia at atumbau apitzus a unu giogadori de sa Verde Isola e su portieri no nc'at potziu fai prus nudda. Podeus nai, puru, chi sa bona sorti no s'at agiùdau de seguru, duncas: fortzis in cussa partida ndi podestus cassai a su mancu unu puntixeddu, ma is cosas si funt postas trotas. Nci funt partidas chi nascint mabi e acabbant peus puru». E totu custu, ndi seu seguru, ballit po is diis chi si tocat a bivi in custu mundu. E pròpriu po cussu iat a tocai a essi fortis, e a sighiri a caminai a conca arta, cumenti si narat, mancai si ndi protzant apitzus is arroris prus mannus. Est cussu chi si auguru e chi isperu, no feti po mei, ma po bosatrus puru. E po custa cida, deu creu, eus acabbau su logu chi mi donant, chi tengiu po scriri in lingua sarda, ma podeis abarrai segurus de su fatu chi nd'apa a tenni un antru bellu tanti sa cida chi benit, est a nai, tra seti diis a partiri de oi. In s'interis si saludu e si imprassu meda.

Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna. IMPRENTAS 2021-2022. LR 22/2018 art. 22