Luca Rusani bincit sa primu partida impari a is de sa Lanteri gràtzias a su tres a zeru pesau contras a is de su Logusantu

E duncas si seus lassaus a is pabas puru is festas (e pruschetotu is fogus) po Sant'Antoni, chi, a su mancu innoi in Sardìnnia, funt tra cussas prus sentidas: at a essi poita sa genti buffat e papat, torra, cumenti chi fessit Nadali a sa noti de cena po s'ùrtimu de s'annu, at a essi poità sa dì (mellus: sa noti) de Sant'Antoni incumentzat su Carrasciali, chi est sa festa prus spàssiosa, e prus machillota puru, ddi nau diaici, tra totus cussas chi nci funt aintru de s'annu; at a essi ca in dònnia biddixedda sa genti s'atobiat po allui su fogaroi e po castiai s'isfilada de is màscheras sardas (chi funt bellas cantu funt antigas); at a essi po totus custas cosas, e po medas atras chi no apu arremonau, ma nc'est pagu de nc'aciungi: mancai su frius lègiu (s'ierru nd'est brintau e nd'at portau, torra, e fiat ora puru, s'at a megai calincunu, su frius e pruschetotu s'acua, chi fiat incumintzendi a si serbiri, e sa nì puru) sa genti si nc'est torra ghetada in giru, me is pratzas e me is bias, cumenti chi tenessit unu disìgiu mannu, unu bisòngiu, giai giai, mi benit de ddu tzerriai diaici, de bivi, de arriri, de si imbriagai (mellus: de si pitzuai unu pagheddeddu, tanti po nci cabai mellus is primus diis de sa cida noba), de papai torra is tzipulas e is parafritus, e de baddai. Unu disìgiu, diaici ddu seu tzerriendi, chi mi parit giai giai aguali, a si nai sa beridadi, a su chi tenint is giogadoris, chi no bint s'ora de cabai in campu dònnia, dònnia domìnigu; antzi, a nai sa beridadi in dì de oi ddoi funt partidas giai de su sàbudu e, a bortas, si giogat puru aintru de sa cida, mancai siat mèrcuis, o giòbia: chi fessit po is giogadoris (ma est una cosa chi ballit puru po is allenadoris e puru po is tifosus, po ddu nai craru e tundu), diaici a su mancu mi praxit a nai, iant a abarrai a totu dì (e a totu cida) currendi avatu a sa bòcia. E duncas, sigu cun custu arrastu (ca no sciu mai, ainnantis de mi ponni a ddus scriri, calli arraxonàmentus nc'ant a essi me is artìculus chi ndi pesu in su sardu chi si fueddat in su Campidanu de mesu e duncas innoi in Bidd'è Sorris) candu sa genti mi domandat ita trabballu fatzu, arrespundu ca scriu de càlciu, e duncas, pruschetotu, de resultaus de partidas. Intzandus, sa primu cosa chi mi domandant est de is resultaus de is partidas de su Casteddu, o de is grandus scuadras de sa Sèrie A, e intzandus deu mi depu acudi a spiegai, mellus, ca nosu de su Diàriu Sportivu, de calincuna cosa cumenti a undixi annus, po nai is cosas cumenti staint, sigheus is fainas acapiadas a su mundu de is diletantis, ca funt cussus chi ndi cabant in campu no po dinai, e no po trabballu (cumenti faint, invecias, is grandus campionis chi guadangiant una barca manna de dinai po pigai a sticadas de pei, cumenti si narat, a su mancu, in bidda mia), e no bollu abarrai innoi a si fai perdi tempus arraxonendi apitzus de su fatu chi totu cussa surra de dinai chi si ndi ingollint dònnia dònnia mesi siat giusta (est a nai: meritada) o siat sballiada (ma tanti, po segai sa chistioni cun su corteddu de sa filosofia, ddi nau diaici, a trassa de poeta, is cosas trotas e sballiadas in custu mundu funt una biga manna meda, e de seguru su strobbu prus mannu chi teneus de apparixai no est cussu acapiau a su tanti de dinai chi si ponint in buciaca is giogadoris de càlciu de is campionaus prus mannus chi ddoi funt in totu su mundu, a partiri, pròpriu, de s'Itallia e de s'Europa).

Is giogadoris, is piciocus chi mancai intendu a su telefunu po ndi pesai is ciaciarradas, cida po cida, apustis de is partidas, mi ddu arregodant fatu fatu: su trabballu chi fadeus po bivi si fadiat meda, e sa possibbilidadi chi teneus de si spreviai po cuss'ora e mesu, dònnia domìnigu, ballit cantu s'oru. Duncas mi benint in conca is fueddus chi m'at arregalau (manigiu sèmpiri custu fueddu, poita mi praxit de ammachiai e poita, po diaderus, mi intendu prus arricu candu is personas mi scoviant unu contu, o unu contixeddu chi pertocat sa vida cosa insoru, e de su restu si nd'apu giai chistionau de sa cosa, me is cidas passadas) Antonio Pili, ca apu intendiu, a sa fini de s'annu bèciu, est a nai de s'annu passau, su de su duamilla e bintiduus, po essi prus crarus e pretzisus, po circai de cumprendi, impari a issu, cumenti funt andendi is cosas in domu de is de s'Idolo, sa scuadra de càlciu chi ddoi tenint in Arthana. E duncas, Pili apitzus de sa chistioni m'at contau: «Est possibbilli a giogai cumenti unu professioneri in su mundu de is diletantis? Deu creu pròpriu ca si podat, ma meda dipendit de sa gana chi nci ponis in campu, a partiri de is allenamentus chi fais aintru de sa cida, e fintzas a nd'arribbai a sa dì de sa partida; meda dipendit de cumenti ti dda bivis, est a nai, mellus, de is sacrifìcius chi arrannescis a fai, est a nai ca dipendit meda de totus is cosas chi rinuntzias, e ballit totu: sa mesu birra chi no ti buffas, cussa mesora in prus de sonnu su sàbudu a noti. Ma a sa fini si ndi depeus arregodai ca su giogu de sa bòcia no est su trabballu cosa nosta e ca fadiasu, fintzas de is primus oras de sa dì, po arribbai a su campu, a su merì, e trabballai impari a s'allenadori cosa nosta. Mancu mali ca is de sa sociedadi de s'Idolo ddu cumprendint beni e faint de totu po s'agiudai».

E duncas, candu chistionu cun sa genti de su trabballu cosa mia m'acudu a spiegai, a crariri, ca is giogadoris chi sigu deu nd'arribbant de is biddas, fintzas cussas prus pitichinninnias chi s'agatant me in s'isula, e de is citadis puru, ma funt cussus ca, mancai, ti bendint su pani, o arrangiant is tubbus de s'acua, o sighint is fainas de is campus (de trigu e canciofa) e de is ortus e de is sartus; una bella pariga de annus fait ia intendiu Alessandro Delogu, chi fiat unu giogadori forti meda chi giogàt in una scuadra de Bitzi, chi si tzerriàt Sa Terza, ma chi iat tentu modu de giogai impari a is de s'Oschirese, sa scuadra de Oschiri, est craru, e de sa Bittese puru, chi iat agiudau, fadendi una biga manna de gol, tra is atras cosas, me is campionaus de s'Ecellenza, de sa Promotzione e de sa Primu Categoria puru; e duncas Delogu m'iat contau: «Nci bolit gana meda po sighiri a curri avatu a sa bòcia e, duncas, po giogai is partidas, desinò no nci dda apessi mai fata, a su mancu po su chi mi pertocat, no nc'apessi mai arrannèsciu a ndi pesai totus custus annus in campu. Deu fatzu s'allevadori — m'iat scoviau — unu trabballu ca comentecasiat mi permit de sighiri is allenamentus, chentza ndi sarati nemmancu unu, su giogu de sa bòcia m'agiudat pruschetotu a nci bogai a foras unu pagheddu de nervosu, ddi nau diaici, de pentzamentus lègius chi unu, mancai, ndi boddit in una cida de trumentus e de daboris. Is strobbus prus mannus, mancai, nd'arribbant po is partidas, su domìnigu, e duncas mi depu arrangiai po circai calincunu chi potzat trabballai a su postu miu candu deu no nci seu. M'est capitau, puru, de andai e de atacai a trabballai acoitu apustis de essi giogau a bòcia; no ti cuu ca est unu sacrifìciu mannu meda, ma ddu fatzu cun prexei poita custu giogu est sa passioni cosa mia».

E duncas, sighendi cun custu arrastu, nci funt allenadoris chi bendint sa petza e su pisci a su mercau, nci funt allenadoris chi, mancai, trabballant cumenti a pompieris, cumenti Miro Murgia, chi est s'allenadori de is de su Vecchio Borgo Sant'Elia, una scuadra de Casteddu, chi bolia intendi pròpriu custa cida po una ciaciarrada, ma pròpriu custa cida issu no arrannescit a si ndi scabulli de totus is cosas chi est sighendi, e duncas ddu depu cumprendi. S'apu contau totu custu, duncas, po si fai a cumprendi, mellus, cumenti est sa situatzioni de is diletantis, e medas de bosatrus, de is chi ligint is artìculus chi ndi bessint dònnia dònnia dì in su giassu de su Diariu Sportivu, ddu cumprendint beni, poita o giogant, o faint is allenadoris, o comentecasiat funt pobiddas, cumpàngias, fillus o fillas de is chi cabant in campu dònnia cida. E comentecasiat, is chi cabant in campu, mancai no siant professioneris de sa bòcia, si faint balli, est a nai ca arrannescint a ndi pesai partidas spàssiosas, cun gol diaici bellus chi, mancai, a bortas, faint su giru de totu s'Italia. Est cussu chi est sucèdiu, po nd'arremonai unu, a Damian Sergio Valenti, chi est unu de is atacantis prus fortis chi ddoi teneus in Sardìnnia in dì de oi e chi de una pariga de annus, de stagionis, a ddu nai mellus, giogat impari a is de su Tèmpiu. E duncas Valenti est arrannesciu a fai unu gol cun unu tiru scutu de atesu meda, giai giai de su centrucampu, in sa partida chi is caboniscus (ddus tzerriaus diaici pròpriu poita tenint unu caboniscu in su sìmbulu de sa scuadra e duncas in sa camissedda) ant bintu, cun su resultau de tres a zeru, contras a is de su Logusantu, in sa primu bessida de s'annu nou.
E duncas, Valenti at contau a is giornalistas: «Seu prexau, poita seus arrannescius a giogai una partida de importu mannu, seus cabaus in campu cun gana bella e pruschetotu cun sa conca sbuida de totus is pentzamentus, apustis de una cida innoi eus trabballau beni meda, e is cosas bonas, in campu, si funt bidas totus. Seu prexau po totu sa genti chi est benida a castiai sa partida e, duncas e pruschetotu, po totus is tifosus cosa nosta, est a nai is tifosus de su Tèmpiu, chi si ndi funt potzius torrai a domu cun su prexu a is isteddas, cumenti si narat». Apustis Valenti at aciuntu: «Seu prexau po su gol chi seu arrannèsciu a ndi cassai: apu biu, mancai de atesu, ca su portieri de is aversàrius fiat aforas de sa porta cosa sua, ddi nau diaici, e duncas m'est benniu in conca de scudi sa bòcia concas de sa porta, mancai deu fessi a centrucampu, giai giai, e po fortuna sa bòcia est andada innoi obia deu. Su gol m'at fatu prexei meda, est a nai ca m'at fatu beni, poita cumenti scieisi, cumenti si narat fatu fatu, su gol po un atacanti est a trassa de su pani chi is cristianus si papant po abarrai in peis e po bivi».

Mancai no siant professioneris, duncas, is giogadoris arrannescint, dònnia dònnia cida, a ndi pesai unu spetàculu de importu mannu, ballit siat po is de s'Ecellenza, chi est su campionau prus mannu, e duncas su prus sighiu, de totus cussus chi ddoi funt in s'isula, fintzas a arribbai a su de sa Segunda Categoria, passendi, est craru, po is campionaus de sa Promotzioni e de sa Primu Categoria. Immoi, no boleus nai ca totus is giogadoris diletantis cabint in campu e sigant noi-dexi mesis de allenamentus chentza ndi pigai nemmancu unu mesu arriabi: is giogadoris prus fortis, pròpriu cumenti sucedit me is campionaus de sa Sèrie A e de sa Sèrie B, calincnuu euru arrannescint a si ddu ponni in buciaca, ma serbit, pruschetotu, mancai, po torrai paris (ddi nau diaici) cun is strobbus chi tenint, est a nai cun su dinai chi nci ponint in benzina, e custa chistioni ballit, mescamente, po is giogadoris chi nd'arribbant de atesu (de biddas chi abarrant atesu de sa innoi giogant, po ddu nai mellus) e chi depint usai sa tialu de màchina, ma ballit puru po is giogadoris prus fortis, ca mancai tenint una biga manna de scuadras chi ddus circant e, duncas, benint pagaus pròpriu po ddus cunvinci a agatai s'acàpiu cun unu assòtziu invecias chi cun unu antru. Is campionaus de is diletantis, de su restu, po su spàssiu chi arregalant, ballint cumenti a is campionaus prus mannus, de is professioneris: dònnia dònnia cida no podis mai sciri cumenti ant a andai e cumenti ant acabbai is partidas; mancai tui tenis sa scuadra prus forti, cussa pesada cun is giogadoris prus bravus, podis perdis puntus contras a una scuadrixedda prus pitichinninnia, chi mancai tenit, po s'un prus, totu giogadoris pitichinninnius de edadi. Po nd'arremonai una, biu chi nd'eus giai chistionau ainnantis, pròpriu domìnigu passau, is de s'Idolo, sa scuadra de Arthana (cumenti s'apu giai nau, ma si ddu torru a arrapiti ca, tanti, mabi no fait, cumenti narànt is latinus), funt arrannèscius a binci, in domu allena, tra is atras cosas, contras a is de s'Arborea, ca fintzas a domìnigu passau, a su mancu, iant pèrdiu feti una borta. Is de s'Idolo (aici chistionaus puru unu pagheddeddu de partidas e de resultaus puru, po is de bosatrus chi ddu tenint a disìgiu) ant bintu sa partida cun su resultau de duus a zeru, gràtzias a is gol pesaus, pròpriu, de Antoniu Pili (si praxit a pentzai, e is allenadoris e is giogadoris puru, fortzis, unu pagheddeddu, ddu pentzant, ca su de chistionai cun is giornalistas de su Diàriu Sportivu portit sorti bona), cun unu bellu tiru de is undixi metrus, e cun Lamini, candu sa partida fiat giai giai acabbada. Custu est cussu chi m'at contau pròpriu Pili, una pariga de cidas fait, apitzus de is de s'Arborea: «Connòsciu beni meda is giogadoris chi giogant in sa scuadra cosa insoru: Atzeni, Petucco, po ndi arremonai feti duus, e totu su restu de sa truma. De su restu, mister Nunzio Falco est un allenadori de esperièntzia, unu de is prus bravus chi ddoi funt in dì de oi in su mundu de sa bòcia in Sardìnnia, e tenit sa possibbilidadi de trabballai impari a una truma de piciocus chi sciint giogai beni meda cun sa bòcia me is peis. M'ant donau sa bidea de essi una scuadra bella tostada: no est facili, po nesciunu, a fai unu gol contras de issus e, in prus, cumenti chi custu no bastessit, arrannescint sèmpiri a agatai, ddi nau diaici, a su mancu unu gol, mescamente chi no arrannescis a abarrai atentu. In sa partida de s'andada, contras de nosu, iant cassau su gol cun unu tiru de frimu, cumenti si narat; nosu festus arrannèscius puru a ndi pesai calincuna ocasioni bellixedda, ddi nau diaici, po fai su gol, ma no est bastau po ndi torrai a ponni su resultau in paridadi, mancai issus apant acabbau sa partida cun feti dexi ominis in campu. S'ant a giogai sa bìncida de su campionau fintzas a sa fini, est a nai, mellus, fintzas a s'ùrtimu segundu; ant a curri po ndi cassai s'artziada in Ecellenza, impari a is de su Barì, ma po su chi si pertocat, eus a circai de donai strobbus e fastìdiu a totus is scuadras aversàrias». E, de su restu, est pròpriu su chi est sucèdiu in s'ùrtima bessida.

Po immoi, biu chi nci seu, no potzu fai atru ca andai a castiai, impari a bosatrus, cumenti funt cuncodradas is cosas in sa Lista B de su campionau de sa Promotzioni: a su primu postu, duncas, in dì de oi, apustis de catodixi partidas giogadas, ddoi funt is de su Barìsardo, sa scuadra de Barì, chi tenint, giai allogaus in buciaca, calincuna cosa cumenti a trintatres puntus; is de s'Arborea sighint, a su segundu postu de sa lista, cun unu puntixeddu feti in mancu, est a nai trintaduus. Is de su Barì ant bintu dexi partidas, su pròpriu tanti de is partidas chi ant bintu is de s'Arborea, ma is piciocus sighius de Nunzio Falco ant pèrdiu una partida in prus, duas in totu duncas, e s'ùrtima est stètia pròpriu cussa de custu domìnigu passau, contras a is de s'Idolo, e nd'apu chistionau pròpriu ainnantis. Is de su Barì, invecias, ant pèrdiu feti una borta. A su de tres de sa lista ddoi funt is de sa Frantziscu Bellu de Terraba, chi ant bintu otu partidas in totu, ma ant pèrdiu po cuatru bortas. Pròpriu is de sa Frantziscu Bellu, in s'ùrtima bessida, funt arrannèscius a frimai sa cursa de is de su Barì, cun sa partida, una de cussas de importu prus mannu chi ddoi fiant, chi s'est serrada cun su resultau de unu a unu. A su de cuatru postus in sa lista ddoi funt is de su Tortolì, chi in s'ùrtima bessida ant bintu, cun unu duus a zeru tundu tundu (custu est su resultau chi nd'est bessiu aforas apustis de is noranta minudus de giogu) contras a is de su Fonne, ma nc'est de nai ca is allenus ant depiu giogai giai giai totu su segundu tempus cun feti noi ominis in campu. Custu, duncas, po su chi perticat sa Lista B de su campionau de sa Promotzioni, diaici unu pagheddu, po custa cida puru, incumentzaus a chistionai e arraxonai imparis de resultaus e de partidas, a bortas chi calincunu, cumenti apu giai nau, no tengiat su disìgiu, e pròpriu po custu mi fait prexei a s'arregodai, chi nci nd'est bisòngiu po diaderus, chi in su giassu de su Diàriu Sportivus nci funt una cantidadi manna de artìculus, ma pesaus in Italianu, peròu, chi torrant a contai totu su chi sucedit, de importu, in totus is campus sardus. Po is artìculus in sardu campidanesu, invecias, seus circhendi de fai una cosa chi potzat essi prus toga, e de interessu, puru po is chi no funt acapiaus a strintu cun is cincu campionaus chi sigheus, dònnia dì de dònnia cida de totu s'annu. Duncas, sigu a si contai custu puru: m'est giai capitau, meda meda bortas, de chistionai, in custus artìculus, de s'importu chi su giogu de sa bòcia, e duncas, su giogu de su càlciu, tenit po sa saludi de is comunidadis cosa nosta, ddi nau diaici, e duncas po is piciocus cosa nosta e po is giogadoris chi, mancai, piciocus no funt prus e funt giai maticheddus de edadi. Cussa chi si furriu immoi est una nova chi arribbat de Tattarri e, po essi prus pretzisus, nd'arribbat de is de sa Torres, chi funt una de is scuadras, de is assòtzius, po ddu nai mellus, prus mannus chi ddoi teneus in dì de oi in Sardìnnia, a is pabas, feti, de is de su Casteddu, chi giogant in Sèrie B, e impari a is de s'Olbia, chi currint, impari pròpriu a is arrubius-brau, in su campionau de sa Sèrie C.
Chi ddat nau, de su restu, chi sa bòcia est una faina feti po mascus?
S'oberrit diaici, cun custa bella duda, una nova chi nd'arribbat de is de sa Torres. Duncas ddu scieus beni chi, a su mancu de una bella pariga de annus, su mundu de su càlciu at imprassau puru is feminas (e is femineddas mancai prust picheddas de edadi), cun campionaus e is mondialis (cumenti si tzerriant, furriendi su fueddu de s'italianu) tintus a cabori de rosa, cumenti si narat po chistionai de su mundu de is feminas. De su restu, deu etotu nd'ia pesau, una bella pariga de annus fait, una bella ciaciarrada cun is dirigentis de su Cannonau Jerzu chi, a s'època, fiant arrannèscius a cuncodrai una bella scuadritedda de bòcia cun feti is pipias de sa zona, est a nai de totus is biddas chi ddoi funt in Ollastra, a giru a giru de Jerzu etotu. E duncas, a su mancu po su chi pertocat sa Sardìnnia, nc'est giai stètiu, e megat a sighiri, de su chi podeus intendi e de su chi podeus cumprendi, in dì de oi puru, unu trabballu bonu meda cun is femineddas chi giogant a bòcia. Is de sa Torres puru, duncas, si oberrint e imprassant su mundu de is feminas: est incumentzada pròpriu su sexi de su mesi de Gennàrgiu, est a nai, mellus, custu lunis passau, sa circa de piciocas e piciocheddas chi giogant a bòcia o chi potzant tenni sa gana de si ponni a trabballai impari a s'assòtziu arrubiu-brau.
Su responsabbili de su Setori Giovanili (furriaus diaici is fueddus de s'italianu) de is tattaresus, Luca Ranieri, impari a s'allenadori Mariu Desole e a su presidenti de s'assòtziu, Stefanu Udassi, funt andaus a agatai is piciocus, e pruschetotu is piciocas de sa scola "I.C Monte Rosello Alto", sa scola superiori (dda tzerriu diaici) chi ddoi est in sa citadi. Su chi ant circau de fai est stètiu cussu de chistionai cun is piciocas de sa scola, po cumprendi chi calincuna tenessit sa gana de incumentzai a trabballai cun is allenadoris de sa scuadra, po incumentzai a si incarai in sa scuadra de bòcia, ddi nau diaici. Is piciocas, de su restu, funt abarradas prexadas meda e nci funt giai cussas chi ant fatu sci de tenni s'intentzioni de cumprendi mellus cumenti funt postas is cosas, e duncas, ddoi funt una bella pariga de piciocheddas chi ant a incumentzai, chitzi, a curri po custa esperièntzia noba. Is de sa Torres, in s'interis, ant giai fatu sciri ca is allenamentus e totu su trabballu chi ant a fai cun is piciocas at a essi gratis, cumenti si narat, est a nai ca is piciocheddas no ant a depi spendi mancu mesu arriabi. Sa scola, chi s'agatat a su numeru noi de bia Ollastra, no est stètia de seguru s'ùnica iscola innoi funt andaus a pigai sa chistioni; est stètia sa prima, ma no at a essi s'ùrtima, est craru. A sa fini de s'atobiu cun is piciocheddas, is dirigentis de s'assòtziu arrubiu-brau ant regalau a totus unu bratzalleddu cun is caboris de sa camissedda de sa Torres, e is piciocas, a cantu parit e de su chi ndi podeus sciri, ddu ant tentu a gradèssiu meda. Lassaus de una parti, ancora po un antru pagheddu, su mundu de sa bòcia chi pertocat is piciocheddus mannus, po incumentzai a chistionai (eus a tenni totu su tempus de sighiri sa chistioni in totus is cidas chi ant a benni) de is trabballus chi su Cumitau Sardu de sa LND est pesendindi po su chi tzerriaus Trofeu de is Regionis, chi, chi totu andat cumenti depit, est a nai chi no nc'ant a essi strobus, at incumentzai su bintunu de su mesi de Abrili. Tocat a aturai atentus, de su restu, cun is fueddus chi si manigiant, fadendi su contu ca immoi funt giai una bella pariga de annus (tres, a ddus contai beni) chi is giogus no si faint, po crupa, pruschetotu, de su tialu de Covid. E duncas, po is chi no si ddu arregodant, o po is chi no ddu sciint poita, mancai, no nd'ant mai intèndiu nudda, ddu torraus a arrepiti, ca no si costat nudda, de su restu, e de su restu si fait prexei meda: candu chistionaus de su Trofeu de is Regionis chistionaus de is giogus chi is de sa LND ndi pesant, dònnia dònnia annu, po is piciocheddus prus piticus, partendi de totus cussus chi giogant me is scuadras de is "Giovanissimi", passendi po cussa de is "Allievi", e fintzas a nd'arribbai a is scuadras de sa Juniores, chi est cussa pesada cun totus is piciocheddus prus matucheddus, chi tenint dexiaseti – dexiotu annus fatus. Duncas, sa Lega Natzionali de is Diletantis ndi pesat tres scuadras, una po dònnia categoria tra cussas chi s'apu arremonau pròpriu immoi, e a su contu tocat a nc'aciungi puru is scuadras de càlciu a cincu (diaici ddu tzerriant in italianu) e is scuadras pesadas, po s'acapiai a sa chistioni chi eus pigau ainnantis, cun is femineddas. E duncas is trabballus funt partius, e fiat ora puru, cun totus is allenadoris ca, cida po cida, andant in giru po is campus de giogu po castiai e pruschetotu po circai is piciocheddus prus fortis o, po ddu nai mellus, is piciocheddus chi funt gioghendi mellus o chi funt fadendi a biri is cosas prus togas. De su chi apu potziu intendi, is trabballus po su chi pertocat sa scuadra de sa Juniores funt unu pagheddu prus facilis, poita is giogadoris de cussa categoria fatu fatu nd'arribbant a giogai me is primas scuadras, ddas tzerriaus diaici, est a nai is scuadras pesadas cun is giogadoris mannus; su pròpriu iat a balli puru po is "Allievus" (furriendi su fueddu de s'italianu); po su chi pertocat is "Giovanissimus", invecias, nci funt is strobus e is dificultadis prus mannas. E duncas, de su chi apu potzu sciri, impari a totu sa biga de piciocheddus sardus, ddoi funt puru piciocheddus chi nd'attibbant de s'est de s'Europa, e duncas de s'Ucraina; ddoi funt cinesus, piciocus chi ndi lompint de dònnia logu de s'Africa; un ammesturu mannu e togu meda, e si fait prexei, ca su càlciu, de su restu, iat a depi serbiri pròpriu po custu; iat a depi serbiri a fai atobia impari is personas, ballit po is tifosus, est craru, ma ballit, mescamente, po is giogadoris puru, e si fai prexei a sciri (e a si torrai a contai, duncas) chi in Sardìnnia, po custu fatu, seus una de is regionis chi est pesendindi su trabballu prus bonu. Is allenadoris funt fadendi su giru de totus is biddas: funt stètius a Silanos, po nd'arremonai una; funt stètius a Torpè e a Su Masu, po circai de sighiri, po su chi est possibbili, totus is scuadras, e funt diaderus una biga manna, ge si ddu podeis imaginai a solus, spratas in totu s'isula cosa nosta.
Po calincunu is trabballus de is scuadras de sa Rapresentativa, e duncas, is fainas de is allenadoris, iant a depi incumentzai ainnantis de su chi, invecias, sucedit; calincunu, acapiau de acanta a is de su Cumitau Regionali, m'at scoviau chi, a su mancu segundu issu, is allenadoris iant a depi partiri a circai is giogadoris prus fortis de dònnia categoria giai de su mesi de Cabudanni, chi est cussu, cumenti scieis beni, innoi torrant a partiri totus is giogus po su chi pertocat is campionaus de sa Sèrie D, de s'Ecellenza, de sa Promotzioni, fintzas a arribbai a sa Primu Categoria e a sa Segunda puru. Po abarrai, immoi chi nci seus, ancora acapiaus a is trabballus e a is fainas de sa Lega Natzionali de is Diletantis, po su chi pertocat sa Sardìnnia, est craru, si bogu aforas cust'atra noba puru: duncas, pròpriu ariseu nc'est stètiu un atobiu de importu mannu, in sa sala po is atobius de sa Delegatzioni de Aristanis, in su centru sportivu de Sa Rodia, po su chi pertocat is trabballus, e mescamente is istùdius de is allenadoris (eia, is allenadoris puru depint sighiri a istùdiai, e meda puru, chi bollint fai beni su trabballu cosa insoru, poita su mundu de sa bòcia, cumenti totu su restu, si movit drabessi, est a nai, allestru meda, e duncas po ddu sighiri tocat a essi scidus de conca, ddi nau diaici). Duncas, unu de is chi ant fatu su discursu de importu prus mannu est stètiu, de seguru, Bernardo Mereu, chi est (po chini no ddu sciessit ancora) unu de is allenadoris cun s'esperièntzia prus manna tra totus cussus chi teneus in Sardìnnia in dì de oi e chi immoi sighit su Setori Giovanili (est a nai, mellus: totus is scuadras de piciocheddus, partendi de sa Primavera, diaici dda tzerriant, fintzas a arribbai a is pipieddus prus piticheddus) de su Casteddu, sa scuadra de bòcia prus manna chi teneus in s'isula, a su mancu fintzas a oi. Mereu at chistionau, tra is atras cosas, de s'acapiu, mannu meda, chi nci podit essi (e chi nci iat a depi essi) tra is dotoris de sa Lega Natzionali de is Diletantis e totus is scuadras chi benint pesadas, dònnia dònnia annu, cun is piciocheddus chi andant a iscola (chi poi, nemmancu a ddu fai aposta, est sa pròpriu chistioni chi eus pigau, ainnantis, giai giai chentza ddu sciri, candu eus chistionau de is de sa Torres): gràtzias a su giogu de su càlciu, duncas, is piciocus imparant a bivi; e duncas, gràtzias a una partida giogada beni, ndi podint torrai a domu cun una biga de esperièntzia in prus, custu est su sentidu de importu prus mannu, a su mancu, a bolli resuminai is cosas. A sighiri, un'antra chistioni de importu mannu, po su chi pertocat, mescamente, su giogu e duncas is fainas acapiadas a strintu cun su campu, a is partidas e a is allenamentus, est stètia cussa de circai de cumprendi cumenti is giogadoris (seus chistionendi pruschetotu de cussus prus piticheddus) s'agiudant, s'unu cun s'atru, po circai de cumprendi e de aparixai totus is dificultadis chi s'agatant me is noranta minudus de una partida. Su chi is allenadoris circant de imparai a is piciocheddus (o, po ddu nai mellus, su chi iant a depi imparai) est cussu de si ndi scabulli, in sa manera mellus chi podint, de totus is dificultadis chi podint aciapai in una partida; sa cosa de importu iat a depi essi cussa de giogai sèmpiri sa bòcia (cumenti si narat), est a nai ca sa bòcia no si iat a depi fuiai mai (cumenti calincunu fait, mancai tra is grandus campionis de sa Sèrie A, candu giogat totu timi timi, po manigiai unu fueddu chi apu sèmpiri intèndiu de candu seu pipiu e chi mi arrepitiant fatu fatu), ma sa bòcia s'iat a depi sèmpiri donai a un antru cumpàngiu, e sèmpiri, torra, in sa manera prus toga, prus bona. Po giogai a bòcia, duncas, (una cosa chi ballit po sa vida puru, e est pròpriu po custu chi sigheus a pentzai, e ndi seus cunvintus, de su restu, chi su giogu de sa bòcia, su mundu de su càlciu siat puru maista de vida, e no feti spàssiu) serbit una cantidadi manna de coràgiu: po sighiri un aversàriu chi mancai est fuendusì, po circai de ddu frimai (arrischendi, mancai, de si ingolli), po giogai sa bòcia puru, mancai cun unu passàgiu, diaici ddu tzerriaus, chi iat a podi essi arriscosu. «Su chi is allenadoris iant a depi circai de fai — at contau mister Bernardo Mereu — est cussu de imparai a is piciocus a fai sa su scioberu prus bonu, tra totus cussus chi iant a podi fai, in dònnia minudu de sa partida. A nai sa beridadi — at sighiu a nai Mereu — in dì de oi is allenadoris pentzant tropu a su resultau de is partidas, una cosa chi iat a depi essi posta a parti, a su mancu candu trabballas cun is piciocheddus piticus. Su trabballu cosa nosta duncas no iat a depi essi, tanti, su de binci is partidas, ma su de arrannesci a ndi pesai giogadoris fortis, no feti po is peis ma, pruschetotu, po su chi pertocat sa conca». Is allenadoris iant a depi circai, duncas, de trabballai, me is allenamentus, boghendindi aforas sèmpiri cosas e bideas nobas, pròpriu po no fai arrosci is piciocheddus.

Immoi chi nci seu, nc'aciungiu custu puru, poita est una cosa, tra totus cussas chi mi ponint in conca is giogadoris e is allenadoris, dònnia dònnia borta chi ddus intendu, cam'est praxia de prus. Candu is cosas andant mabi (ballit po sa vida cumenti po is partidas de càlciu, una cosa chi no m'apa mai arrosci de nai, poita, a su mancu po mei, ballit cantu s'oru), candu mancai perdis una biga de partidas de sighiu e no nc'arrannescis a ndi bogai aforas is peis (cumenti si narat in bidda, a su mancu) de su stampu innoi ses arrutu (in sa vida sucedit su pròpriu, chi nci pentzais beni), incumintzas a perdi sa fidùcia apitzus de tui etotu, apitzus de is capacidadis chi tenis, apitzus de cussas chi, podeus tzerriai, pentzu: abbilidadis. In su mundu de sa bòcia is cosas s'arrangiant cun pagu, est a nai, mellus, ca candu is tempus no funt bonus, candu no arribbant is puntus, candu is giogadoris no arrannescint a giogai beni, intzandus sa primu cosa chi si podit fai est cussa de nci bogai s'allenadori: est una cosa chi, tra is atras cosas, est sucèdia unu mesi fait in domu de is de sa Lanteri, una bella scuadrixedda de sa citadi de Tattari chi currit, de una bella pariga de annus a nai sa beridadi, in su campionau de sa Promotzioni, in sa Lista C, po essi prus pretzisus. Duncas, in totus custus annus is de sa Lanteri ant trabballau (mellus: funt stètius sighius) cun Giuliano Robbi, e tocat a nai puru ca, in totus custas stagionis, ant sèmpiri serrau is giogus, e is campionaus, in artu meda in sa lista, est a nai me is primus postus. Cust'annu peròu, po crupa, pruschetotu, de sa sorti maba e de una biga de giogadoris (tra is prus matucheddus de edadi chi ddoi funt in sa rosa) chi si funt ingotus e strupiaus (su portieri Andrea Cossu, po nd'arremonai unu, at pigau unu cropu lègiu meda a su costau, nd'eus puru chistionau me is cidas passadas, in sa partida contras a is de s'Oschirese de Oschiri, e at tentu fastìdius mannus a su figau, ca giai giai no si sciit chi at a podi torrai a giogai a bòcia, ma po cust'annu a su mancu, po issu su campionau est bellu ca spàciau; ballit sa pròpriu chistioni po s'atacanti, unu de is prus fortis ca ddoi tenint in sa rosa, Andrea Usai, chi m'at contau, pròpriu ariseu a su merì, candu ddu apu intèndiu po ndi pesai una bella ciaciarrada, ca fiat de tres annus chi no si ingolliat e invecias cust'annu s'est strupiau po duas bortas in duas cidas, e duncas est dèpiu abarrai atesu de is campus, est a nai, chentza giogai, po prus de unu mesi) is cosas funt andendi mabi; duncas is de s'assòtziu ant decìdiu de donai is crais de sa scuadra a un antru allenadori, a Luca Rusani, po essi prus pretzisus; sa primu cosa chi si depit circai de fai (est su chi m'at scoviau, de su restu, Antonello Scanu puru, chi at pigau su postu de Homar Farina, in sa scuadra de su Pasada, chi currit in sa Lista B, sèmpiri de su campionau de sa Promotzioni) est cussa de trabballai apitzus de sa conca de is giogadoris, circhendi de ndi pesai torra sa chi in italianu tzeriaus "autostima", e chi in sardu si iat a podi furriai in sa "capacidadi de crei apitzus a nosu etotu", apitzus de is cosas chi scieus fai, chi mancai eus fatu, e beni puru, po una biga de tempus, ma chi mancai, bai e circa su poita, no arrannèsceus prus a arrapiti torra. Ca est sa conca chi cumandat, a bortas, e no feti su coru, o sa brenti: e po custu ca su trabballu de s'allenadori mi parit sèmpiri prus aguali, prus nci pentzu e prus mi parrit diaici, a su mancu, a su de su dotori de s'anima nosta, cussu chi, in italianu, tzerriaus "psicologo".

Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna - IMPRENTAS 2022-2023. LR 22/2018