Is de s'Usinese bincint sa Copa Italia, is de sa Nuorese ndi cabant in Promotzioni

Incumentzaus s'artìculu de custa cida, castiendi, mancai, su calendàriu, po circai de cumprendi cumenti seus postus e, megu a brullai, unu pagheddeddu, ma est su chi m'est bènniu in conca de fai, e ddu scieis beni, de su restu, chi eis lìgiu a su mancu unu de is artìculus chi ndi pesu in sardu campidanesu (est a nai in su sardu chi si fueddat innoi in Bidd'e Sorris, chi est una bella biddixedda de seti mila animas, prantada pròpriu in mesu a su Campidanu), chi no tèngiu un arrastu de sighiri, e custu bollit nai chi no sciu mai cali ant a essi is cosas chi ant a finiri innoi aintru. Chi est berus, de su restu, chi is novas chi nd'arribbant de su mundu de sa bòcia de is diletantis no ammancant mai, est berus, puru, chi mi praxit, fintzas a m'ammachiai, giai giai, a cuncodrai sa cosa, a coxinai sa cosa, po ddu nai mellus, cun totu un antru bellu tanti de chistionis chi, mancai, nci brintant pagu cun su càlciu, ma a sa fini su giogu chi fatzu, o chi circu de fai, a su mancu, est cussu de acapiai is chistionis fra issas, is legas, duncas (mancai pertochint cosas diferentis) e nc'est de nai ca, fintzas a oi, in totus custus mesis, po no nai in totus custus annus, sa faina m'est bessida aforas beni meda, a su mancu custu est su chi mi parit de cumprendi, fadendi su contu chi sa genti chi sighit su giassu, est a nai totus is personas chi s'acapiant a su giassu po ligi is nobas chi ndi pesaus dònnia dònnia dì, funt sèmpiri de prus, e de custu no podeus ca essi prexaus.

Duncas, s'apu nau chi po custa cida eus a partiri castiendi su calendàriu, chi podit parri, puru, e mi nd'acatu a solu, una cosa tonta, est a nai cun pagu assètiu, ma seu prontu a si fai cambiai bidea. E duncas, a cantu parit, si seus lassaus a is pabas puru su ponti (diaici ddu tzèrriant, de su restu, e diaici ddu tzèrriu deu puru) acapiau a sa primu dì de su mesi de Maju: cun su fueddu "ponti" seus costumaus a indicai una bella pariga de diis de festa (est a nai, cun fueddu poburus, diis innoi no si trabballat e no si andat a iscola), is unas avatu de s'antra, e duncas est de su binticinu de Abrili, chi fiat de martis, chi medas de nosu (chistionu mescamente de is italianus, poita me is atrus stadus no faint sa festa, e immoi, mancai, andaus a cumprendi puru su poita) si funt pigaus unu bellu pàsiu de is fainas de su trabballu, de is trumentus e de is pentzamentus grais. E duncas, su binticincu de Abrili, a su mancu innoi in Italia, ndi pesaus sa festa po si ndi arregodai de sa fini de su fascismu e, duncas, sa fini de sa ditatura chi ndi iat pesau Benitu Mussolini, a partiri de is ùrtimus annus de su milli e noicentus-trinta, fintzas a nd'arribbai a sa fini, giai, de sa Segunda Gherra Mondiali. Po torrai a is cosas nostas, su bintitres de su mesi de Abrili, est a nai in s'ùrtimu domìnigu, si funt serraus totus is giogus de is campionaus, partendi de is tres listas de sa Promotzioni, passendi de is cincus listas chi ballint po is giogus de sa Primu Categoria, e arribbendi a is ses listas chi faint parti de sa Segunda Categoria. In custus ùrtimus duus annus, de su restu, is campionaus funt stètius pesaus cun prus pagu scuadras de su chi sucediàt me is annus passaus, e duncas, prus pagu scuadras bollit nai, puru, est craru, prus pagu partidas aintru de un annu, de una stagioni. Iat a tocai a fai su contu, puru, de su fatu ca, me in totus is annus passaus, a su mancu po su chi pertocat su campionau de sa Promotzioni, is de su Cumitau Regionali de sa Federatzioni Italiana po su Giogu de su Càlciu, ndi pesant feti duas listas: una cun is scuadras chi s'agatant in su sud de s'isula (est a nai cussas scuadras de sa zona de Casteddu, is assòtzius ollastrinus e cussus chi ndi lompint de su Sulcis, e duncas de sa zona de Crabònia e de Igrèsias), e una lista cun totu is scuadras chi nd'arribbant de sa zona de Oristanis, de sa Barbagia e de su nord de s'isula, partendi, duncas, de Olbia e de Tattari. Ma apustis de cussu dannu mannu chi si nd'est pròtziu apitzus in su duamilla e binti, e seu chistionendi de su Covid, gei ddu cumprendeis a solus, is de su Cumitau ant circau de incrutzai sa stagioni, po circai de ovitai de tenni strobbus e mancai po sa timoria de no arrannesci a serrai is giogus in tempus, cumenti est sucèdiu, de su restu, candu s'Itallia, e su restu de s'Europa e de su Mundu, beniant serraus, e frimmaus, una dì eia e s'atra dì puru; est a nai ca, po timoria de sa mobadia, de su puntori, serrastus giogus e fainas, abertendi chi su dannu si lassessit in paxi. E no parit berus de cumenti si seus giai giai scarescius de totu cussu dannu e de totu cussas tristuras: fintzas a s'annu passau, e mi parit una brulla a dda contai diaici, e invecias est sa beridadi, in custu periodu ddoi fiant italianus chi no podiant ancora brintai me is localis, me is ristorantis, me is bar, e no podiant nemmancu artziai, po nd'arremonai una, apitzus de is trenus, e feti poita si fiant arrefudaus de si fai is punturas. S'omini de su restu (m'eis a iscusai chi mi seu fadendi pigai unu pagheddu de is stròllichiminis, ma gei ddu scieis beni ca mi praxit a nci ponni, a nci stichiri milli legas me is artìculus chi ndi bessint dònnia giòbia), e ballit siat po is maschiteddus chi po is femineddas puru, acoitat a si ndi scaresci de is cosas, mancai tengiat puru s'abbilidadi manna de s'arregodai de is daboris (diaici cumenti de is prexus) po annus e annus. E si fia contendi ca mi parit una cosa unu pagheddu stramba, ddi nau diaici, custa cosa chi fintzas a s'annu passau pariat chi si ndi depessit sciuciai su mundu in tres, cuatru arrogus, e invecias apustis de tres annus biveus cumenti chi no fessit sucèdiu pròpriu ca nudda.

Ma sigheus a chistionai de arragodus, immoi chi nci seu atapau aintru de sa chistioni, e duncas de su binticincu de Abrili: eus nau chi fadeus sa festa po sa fini de sa ditatura de Benitu Mussolini, e a mei mi iat a praxi a nc'aciungi, apitzus de sa chistioni, feti ca no depit essi una cosa spassiosa, su de depi ponni a menti a una persona, unu capu de unu stadu, o unu rè, mancai no s'agataus de acordiu cun su chi ti cumandat de fai. Ellus, chi no nci fessint is sordaus e totus cussus chi scerant de pigai is armas me is manus e fai su trabballu de su militari, fortzis no nci iant a essi nemmancu is ditaturas, chi, cumenti scieis, si ndi pesant gràtzias, pròpriu, a is armas, e apitzus de su mabi chi is ominis si faint is unus cun is atrus, in cussa chi podeus tzerriai gherra. E mi ndi rendu contu, puru, de su fatu chi is chistionis apicadas, acapiadas a sa gherra nci brintant pagu meda cun is chistionis acapiadas a su giogu de sa bòcia, mancai si iat a podi fai su contu chi medas, medas bortas (fortzis funt tropu puru, a nai sa beridadi) is allenadoris, is giogadoris e is tifosus puru, chistionant de is partidas de bòcia cumenti chi fessint batallas, e custu si fait a cumprendi beni, deu a su mancu dda pentzu diaici, de totus is tontesas chi teneus badda badda in conca.
E duncas, torrendi a sa dì de su binticincu de Abrili, deu creu chi siat una cosa bona, a su mancu po s'Itallia, chi cussu perìodu lègiu e mau siat acabbau, ma custu no bollit nai, peròu, chi in su restu de su mundu no nci siant personas chi siant bivendi is pròprius cosas chi nosu eus bìviu prus de otanta annus fait. E a mei no m'abarrat atru de fai chi isperai chi arrannèsciant, chi potzant arrannèsci, issus puru, a si ndi scabulli de totus is personas mabas chi, a bortas e mancu a ddu fai aposta, s'agatant a cumandai unu stadu. Apustis de su binticincu de Abrili nc'est stètia sa dì de sa Sardìnnia puru, e apustis de una pariga de diis feti, si seus agataus giai a sa festa po sa primu dì de su mesi de Maju chi, cumenti scieis beni, est sa dì innoi fadeus sa festa po su trabballu (po chini ddu tenit, ma ballit aguali, puru, po is chi ddu funt ancora circhendi) e, mescamente, mancai, si nd'arregodaus, puru, de totus cussus cristianus, ddus tzerriu diaici cumenti apu sèmpiri intendiu fai in bidda, chi funt mortus, chi ant agatau sa morti, duncas, in s'interis chi fiant in su logu de trabballu cosa insoru. Ma sa cosa chi fortzis est de importu mannu po nosu, est su fatu chi, gràtzias a su cielu, seus arrannèscius a si pasiai unu pagheddeddu, fadendi su contu, mescamente, chi s'ùnica festa chi at a arribbai, immoi, at a essi giai tra unu mesi, est a nai su duus de su mesi de Làmpadas, po cussa chi tzerriaus sa dì de sa Repubblica, chi, tra is atras cosas, at a essi de cenabara, e custu bollit nai, mi parit craru puru, chi nc'ant a essi atras duas-tres diis de festa, s'una avatu de s'atra. In s'interis chi medas de nosu si gosant is primus bagnus in mari, o is ùrtimas passilladeddas in logu de montagna, ainnantis chi nd'arribit sa basca maba a si ndi sciusciai is giogus, nci funt stètias, puru, una bella pariga de partidas de importu mannu, diaici si lassaus totus is stròllichiminis a is pabas, e si nci fuiaus, in prenu, me is chistionis chi pertocant su mundu de sa bòcia.

Duncas, cun is campionaus bellus ca serraus, est tocau a is scuadras chi funt arribbadas a sa partida finali de sa Copa Italia de sa Promotzioni, circai de imbuddidai su fini de cida, e regalai, duncas, unu pagheddeddu de spàssiu a is tifosus. Sa dì de sa partida est stètia, po una borta, su lunis e no su domìnigu, ma in Putumajore nc'est stètia festa manna, mescamente po is tifosus de s'Arborea e de s'Usinese, is duas scuadras chi ndi funt arribbadas a si giogai sa Copa. Is duas scuadras cabant in campu cun gana bella e s'afroddiu chi unu si iat a podi abertai, fadendu su contu de s'importu mannu de sa sfida: apustis de feti cuatru minudus de giogu, is piciocus sighius de Virgiliu Perra (seus chistionendi, est craru, de s'allenadori de is grogus-asullus) funt stètius bonus a ndi cassai su gol cun Paolo Atzeni, chi at arrìciu sa bòcia de Ciarniello e ddi at donau una bella sticada de pei, po su gol de s'unu a zeru. Is de s'Usinese, de su restu, no funt abarraus a castiai is aversàrius, ma antzis, si funt ghetaus acoitu e subitu in atacu, cun Domenicu Saba chi at donau unu bellu cropu de conca a sa bòcia, apustis de su passàgiu fatu de Spanu, ma s'atacanti de is arrùbius-brau no est arrannèsciu a intzertai sa porta, cumenti si narat. A su de noi minudus, is de s'Arborea s'afaciant (si incarant, puru, si iat a podi nai) torra concas a s'area de rigori de is de s'Usinese: Paolleddu Atzeni, torra issu, giogat una bella bòcia, a totu velocidadi, po Pomares chi ddi donat una carvada de pei, chentza nci pentzai nemmancu po unu segundu, ma no arrannescit a intzertai sa porta. Is de s'Usinese, sighius, ddu scieis mellus de mei, de Gianmariu Rassu (chi candu fiat piciocheddu est arribbau a giogai impari a una scuadra prena de campionis mannus cumenti su Milan), ant circau de ndi cassai subitu su gol de s'unu a unu, e nc'ant provau cun duus tirus de sa bandieredda de sighiu; is de s'Arborea, invecias, ant provau a ndi cassai su segundu gol cun Erbì, chi si nd'est fuiu, cun sa bòcia me is peis, po calincuna cosa cumenti a coranta-cincuanta metrus de campu, ma a s'ùrtimu segundu est stètiu frimmau de Tanca, mancai de maba manera, cun s'arbitru chi no si dda est intendia, comentecasiat, de donai su fallu e duncas su tiru de is undixi metrus. A su de bintiduus minudus, peròu, is de s'Usinese funt stètius bonus a ndi cassai su gol de s'unu a unu e a torrai a portai, duncas, su resultau in paridadi: totu nascit, totu nd'arribbat de una bidea bona meda de Domenicu Saba, chi arrannescit a nci passai a is pabas de is duus difensoris de s'Arborea, arricit sa bòcia, scuta de atesu meda de unu difensori de sa scuadra cosa sua etotu, e apustis arrannèscit a dda tocai, cun sa punta de su pei, ainnantis chi Cabasino, chi est su portieri de is de s'Arborea, potzat arrannesci a dda cassai. Sa partida si imbuddidat, cumenti si narat, est a nai ca is duas scuadras incumentzant a giogai cun afròddiu mannu meda, fintzas tropu fortzis. Tocat a nai, puru, immoi chi nci seus, chi is duas scuadras, in custa stagioni, ant fatu a biri cosas togas medas, est a nai, mellus, chi is de s'Usinese ant serrau sa stagioni a su segundu postu, pròpriu a is pabas de is primus de sa classi de su Tèmpiu, chi ant bintu su campionau, est berus, ma feti a sa fini de sa stagioni, est a nai feti me is ùrtimas partidas, e fadendi unu bellu tanti de trumentu, e po is caboniscus sighius de Giusepi Cantara no est stètia pròpriu una passillada, si iat a podi nai diaici. Is de s'Arborea, invecias, si ddu arregodais, ant fatu sa primu parti de sa stagioni, est a nai is primus undixi partidas, acapiaus a strintu a su primu postu de sa lista, ma apustis de sa partida pèrdia, in domu allena, contras a is ollastrinus de su Barisardo, ant pèrdiu puru sa bona sorti e ndi funt cabaus, a pagu a pagu, fintzas a nd'arribbai a su de tres postus de sa lista. In s'interis, scieis custu puru, mancai, is de s'Arborea nc'ant bogau s'allenadori chi teniant, seus chistionendi de Nunzio Falco, po circai de ndi torrai a pesai is cosas impari a Virgiliu Perra, chi in di de oi, e fortzis impari a Bernardu Mereu, est unu de is allenadoris cun s'esperièntzia prus manna de totus.

Ma torraus, duncas, a sa partida de sa finali de sa Copa Italia de sa Promotzioni: a su de trinta minudus, sèmpiri in su primu tempus, Pintus donat una bella bòcia a Sanna, chi dda pigat cun su pei mancu, ma Cordoba serrat totu. A su de trintatres minudus, nd'arribbat sa giogada toga meda de unu giogadori totu pibiri (cumenti si narat po is piciocheddus maus) cumenti a D'Andrea, guadangiat unu bellu tiru de frimu, apustis de nd'essi ingotu su fallu, cumenti si narat; a tirai sa bòcia ddoi andat Luiu, chi peròu no tenit sa bona sorti chi serbit, su prus de is bortas, po intzertai, po ndi cassai sa porta de is aversàrius. A su de trintaseti minudus, peròu, is de s'Arborea torrant a s'atacu: Pomares donat una carvada de pei a sa bòcia de sa bandieredda e piscat Marcu Atzeni, chi peròu no arrannescit a s'acudi, e duncas Tanca ndi podit cassai sa bòcia chentza tropus strobbus. Me is ùrtimus minudus, is de s'Arborea nci torrant a provai cun Paolo Atzeni; sa bòcia abarrat totu badda badda in area de rigori, arribbat tra is peis de Pomares, ca nci provat issu puru, ma sa difesa de is de s'Usinese arrannèscit a si ndi scabullit beni meda. S'arbitru intzandus decidit de donani cuatru minudus in prus de giogu, po recuperai totu su tempus pèrdiu in su primu tempus, e is de s'Usinese serrant a s'atacu: nci provat Lubiu, cun unu bellu tiru cun su pei deretu, ma Cabasino abarrat atentu e ndi cassat sa bòcia; apustis nci provat puru Saba, chi si ndi fuit concas a sa porta de is aversàrius cun sa bòcia tra is peis, ma a s'ùrtimu momentu Cicu est bravu, e bonu, a frimmai sa cursa de s'aversàriu. Me is ùrtimus segundus de giogu, is de s'Arborea s'ammuntonant aforas de s'area de rigori de is de s'Usinese, ma su resultau abarrat siddau in s'unu a unu. Su segundu tempus est, fintzas de is primus segundus de giogu, bellu, togu e spàssiosu. Po ddu cumprendi bastat a penzai ca apustis de feti seti minudus is de s'Usinese arrannèscint a passai in vantàgiu: Michele Saba donat una bòcia de oru (cumenti si narat, est a nai ca arregalat a su cumpàngiu unu passagiu togu meda) a Domenico Saba chi, cun sa bòcia tra is peis, brintat in area de rigori de is de s'Arborea e intzertat su tiru giustu, cun Cabasino chi no nci podit fai pròpriu nudda, cumenti si narat. Is piciocus sighius de Gianmario Rassu, cun su duus a unu in buciaca, incumintzant a atacai a conca bascia, po circai de ndi cassai su de tres gol puru: Pintus piscat in mesu a s'area de rigori Sanna chi scudit sa bòcia cun su pei deretu, ma pigat in prenu Cicu; a su de dexiotu minudus Daga cassat sa bòcia, chi fiat po arribbai de is partis de Atzeni, e si ndi fuit concas a sa porta de is de s'Arborea, apustis de essi fatu giai totu su campu, curri curri, arribbat de is parti de Cabasino ma nci scudit sa bòcia in artu de sa traversa. Is de s'Arborea, perou, de seguru no abarrant a castiai is aversàrius, e intzandus a su de binti minudus, Ciarniello donat a Atzeni una bella bòcia, cun s'atacanti de is grogus-asullus ca ddi donat unu cropu de conca, ma chentza ndi cassai sa porta. A su de bintitres minudus, is de s'Arborea aciapant su gol chi ballit po su duus a duus: de unu tiru de sa bandieredda de Pomares nd'arribbat su cropu de conca de Serralvo, brintau in campu feti de una pariga de minudus a su postu de Fadda. Is de s'Arborea circant de serrai sa chistioni, e s'afroddiu no ammancat de seguru: nci provat torra Serralvo, cun unu bellu tiru, apustis nd'arribbat puru su tiru, bellu e togu, de Paolo Atzeni, ma sa bòcia passat acanta a is paus e si nci bessit de su campu. Paolo Atzeni circat ancora su gol cun unu tiru cun su pei deretu chi fait a timi de cantu est forti, cun Tanca chi arrannescit a si ndi scabulli. Is de s'Usinese si torrant a biri in atacu a su de trintacuatru minudus, seus sèmpiri in su Segundu Tempus, est craru; Luiu scudit sa bòcia in mesu a s'area de rigori de is de s'Arborea, Gutierrez dda cassat cun unu bellu cropu de conca, ma Cabasino pigat su bòbidu e sarvat is suus. Is de s'Arborea arrespuntint cun su cropu de conca de Marco Atzeni, e sa bòcia chi giai giai atumbat contras a su palu. In s'interis, s'àrbitru donat seti minudus de recuperu: a su de corantaseti minudus, e duncas a su segundu minudu de recuperu, Pintus donat sa bòcia a Saba chi fait beni meda su trabballu cosa sua, e duncas aciapat su tempus giustu e su logu po su passàgiu a Oggiano, brintau feti de una pariga de segundus a su postu de D'Andrea, chi arrannèscit a donai unu bellu cropu de conca a sa bòcia e intzertat, diaici, su gol de su tres a duus, po su prexu de is cumpàngius suus, de s'allenadori e de is tifosus. Is de s'Arborea circant de ndi artziai sa conca: nci provat torra Serralvo, ma chentza sa bona sorti che serbit. E duncas, a sa fini, est festa manna po is de s'Usinese, chi immoi ant a depi giogai sa partida chi at a balli po sa Super-Copa Regionali contras a is de su Budune, chi iant giai bintu sa Copa Italia po su chi pertocat s'Ecellenza. Ma sa partida tra is de s'Usinese e is de s'Arborea no est stètia s'ùnica chi s'est giogada in custu fini de cida passau.

In campu, difatis, funt torraus puru is de sa Nuorese, chi si dda funt depia biri, ddi naraus diaici, contras a is cuartesus de su Sant'Aleni. Is duas scuadras ant serrau su campionau a su de sexi postus, impari, cun trintacincu puntus in totu: is de sa Nuorese ant bintu otu partidas in totu, apitzus de trintases bessidas, e ant serrau cun su resultau in paridadi po undixi bortas; is cuartesus, invecias, ant bintu una partida in prus (noi contras a otu, a fai is contus nci poneus pagu meda), ma ant serrau is partidas cun su resultau in paridadi po otu bortas; is de sa Nuorese ant pèrdiu calincuna cosa cumenti a dexaseti partidas, is de su Sant'Aleni duas in prus, est a nai dexennoi. A sa fini de is noranta minudus, is duas scuadras si funt agatadas cun su resultau in paridadi, po unu a unu: a agatai su gol po primus funt stètius pròpriu is nugoresus, gràtzias a su passàgiu de Cocco, apustis sa bòcia nd'arribbat de is partis de Saura chi, aranti aranti a sa porta, no podit sballiai. A su de corantacincu minudus, candu su primu tempus fiat giai giai po acabbai, Ragatzu ndi cassat su gol, apustis de su passàgiu, togu e bellu meda, de Porcu. Me in su segundu tempus, apustis de una pariga feti de minudus, Animobono no intzertat sa bòcia, de duus passus; in s'area de rigori de is cuartesus, invecias, Dem tirat sa bòcia a cropu seguru, cumenti si narat, ma unu difensori de sa scuadra in camisedda bianca-birdi si nci ghetat in terra e arrannescit a sarvai is suus. Is duas scuadras sighint a batallai fintzas a s'ùrtimu segundu, ma su puntegiu no cambiat e duncas nd'arribbant atrus trenta minudus de giogu, po su chi tzerriaus, furriendi su fueddu de s'italianu, "tempus suplementaris". Is duas scuadras, fadiadas po crupa, pruschetotu, de sa basca manna, no arrannescint a curri a forti cumenti iant fatu me in sa primu parti de sa partida; diaici Nuorese e Sant'Aleni depint andai a si giogai sa bìncida de sa partida cun is tirus de is undixi metrus. Po sa Nuorese intzertant sa porta Peana, Rantucho, Saura, Demurtas, Cocco. Is de su Sant'Aleni arrespundint cun Mura, Ragatzu, Sanna, Delogu, Littarru e Vignati, chi scudit su tiru chi ballit po sa bìncida finali de sa partida, apustis de is sbàllius de Spina e Puddu, po sa Nuorese, e apustis de cussu de Floris.

Duncas, a fai is contus nci poneus pagu meda, is de sa Nuorese ndi cabant in su campionau de sa Promotzioni impari a is de s'Arbus e a is campidanesus de sa Kosmoto de Muristeni. Po is de su Sant'Aleni, invecias, abarrant in peis totus is possibbilidadis de curri po un antru annu in su campionau de s'Ecellenza, ma is piciocus sighius de Piras immoi ant a depi binci is duas partidas chi ant a depi giogai contras a is de su Lanusè: sa prima at a essi giai custu fini de cida, est a nai su seti de Maju, sa segunda invecias at a benni a essi su domìnigu avatu, est a nai su catodixi. Spetat a Marco Piras, chi est, cumenti scieis beni, s'allenadori de is de su Sant'Aleni, spendi una pariga de fueddus apitzus a sa bìncida, de importu mannu meda, cassada de is giogadoris cosa sua. «Fatu fatu, po no nai sèmpiri, sucedit chi custas partidas funt unu pagheddeddu lègias, ddi naraus diaici: candu ti depis giogai una stagioni intera in feti noranta minudus, dònnia giogada iat a podi essi cussa chi decidit sa batalla, e duncas est normali puru ca is duas scuadras in campu circhint de no ndi ingolli su gol, e duncas capitat chi nci siant pagus ocasionis. Po bona sorti — at sighiu a contai Piras — seus arrannèscius a ndi cassai acoitu su gol de s'unu a unu, apustis de cussu fatu de is de sa Nuorese, desinò is cosas si fiant potzias ponni mabi po nosu. A custu puntu, duncas, deu creu de depi torrai gràtzias a is piciocus cosa mia, poita funt stètius bonus a fai una partida de importu mannu meda. E apustis, no si podeus scaresci de torrai gràtzias e fai mescamente is complimentus a is de sa Nuorese, chi ant bèndiu sa peddi cosa insoru a prètziu caru meda; unu pagheddu, est craru, mi dispraxit chi ndi siant cabaus in Promotzioni; su chi est capitau a issus podiat sucedit a nosu; e duncas isperu chi potzant artziai sa conca in pressi e acoitu, mancai de sa stagioni chi at a benni etotu. Is tifosus cosa insoru puru ant tzèrriau e fatu su tifu po totu sa partida, deu creu chi custas funt bellas diis de sport, chi faint beni a su coru de sa genti e a totu su mundu de is diletantis sardus. Sa partida, a sa fini, s'est decìdia cun cussa chi tzerriaus sa loteria de is tirus de is undixi metrus, e po bona sorti is cosas funt andadas beni po nosu. Immoi teneus atras duas partidas de importu mannu de giogai, contras a is de su Lanusè, e eus a circai de si giogai totus is cartas chi teneus me is manus, po curri po s'annu chi benit puru in su campionau de s'Ecellenza. Seus prexaus meda, de su restu, chi su campionau cosa nosta potzat sighiri a andai ainnantis po atrus centu e otanta minudus. Deu creu chi eus a podi fai beni: puru me is ùrtimas partidas de sa stagioni, chi eus giogau in su mesi de Abrili, apu potziu biri un'antra scuadra, una scuadra prus forti, chi mi permiteis de ddu nai: immoi is piciocus si agiudant s'unu cun s'atru in campu e is giogadoris tenint sa conca giusta, chi serbit po giogai partidas de importu mannu. Deu creu chi eus a podi giogai bellas partidas, chentza timi de essi prus pagu fortis de is de su Lanusè; podeus narai sa nosta, cumenti si narat, e de seguru no parteus cun sa bidea de essi giai pèrdiu. Po immoi, duncas — at sighiu a contai Marco Piras — no potzu fai atru ca torrai gràtzias a is tifosus cosa nosta po su chi ant fatu po sa scuadra: ndi funt lòmpius a Abbasanta in cambarada manna, mancai no fessit facili ndi pesai su viàgiu po totu cussu muntoni de genti; funt stètius, cumenti si narat fatu fatu, su de doxi ominis in campu». S'allenadori est arribbau a su Sant'Aleni feti de tres mesis e at fatu de totu po circai de ndi cassai sa sarvesa o, comentecasiat, is duas partidas finalis. «Po mei no est stètiu facili po nudda circai de ndi torrai a pesai is cosas de sa scuadra; a is piciocus cosa mia, candu ndi seu lòmpiu, ddis apu nau chi si tocàt a matziai su ferru po si ndi scabulli de su dannu innoi s'agatastus, e megu a chistionai de sa situatzioni in sa lista, est craru. Gràtzias a su cielu, duncas, seus stètius bonus a ndi cassai sa possibbilidadi de si giogai custas duas partidas contras a is de su Lanusè e immoi eus a circai de fai de totu po ddas binci. Apustis de sa partida pèrdia contras a is de su Crabònia festus giai giai cun unu pei in su campionau de sa Promotzioni, ma immoi teneus ancora sa possibbilidadi de si dda giogai torra».

S'umori in domu de is de sa Nuorese, invecias, e si cumprendit beni, no podit essi bonu, antzis: is asullus-birdi tenint su coru prenu, fintzas a cucuru, de su disprexei e de su disisperu. S'assòtziu de Nugoro tenit, a is pabas, una storia de norantaduus annus, e no funt pagus de seguru: in totu custu tempus ndi funt arribbadas bella bìncidas ma puru, cumenti capitat in sa vida etotu, arroris e dannus mannus. De su duamilla e noi, apustis de essi stètius bogaus de su campionau de sa Sèrie C2 po crupa de strobbus po su chi pertocat su dinai e duncas is iscritzionis a su campionau, unu de is giogadoris de importu prus mannu de sa rosa est stètiu Fabio Cocco, nàsciu in Nugoro etotu, su capitanu de sa scuadra e s'omini ca, prus de is atrus, arrannescit a donai fortza e gana bella e afròddiu a totus is cumpàngius cosa sua. Is numerus chistionant craru: Cocco at bintu po duas bortas su campionau de sa Promotzioni, unu campionau in Ecellenza, una cupa Italia, sèmpiri a is tempus de s'Ecellenza, e apustis, puru is partidas finalis po ndi artziai in Sèrie D (cussas chi, in ingresu, podeus tzerriai play-off). Cocco, peròu, est arrannèsciu a abarrai a conca arta puru candu is cosas si funt fatas marigosas, cumenti est sucèdiu, de su restu, in s'ùrtima partida chi at giogau, pròpriu sabudu passau, in Abbasanta, contras a is cuartesus de su Sant'Aleni, innoi giogat, tra is atras cosas, Ragatzu, chi me is annus passaus fadiat parti de is de sa rosa de is de sa Nuorese.
«Deu mi intendu una stima manna meda aintru de su coru po custa scuadra, e duncas su dabori est mannu meda; in totus custus annus apu tentu sa possibbilidadi de giogai contras scuadras forti, e po su prus de is bortas seus arrannèscius a binci». Fabio Cocco chistionat unu pagheddeddu de s'ùrtima partida chi at giogau: «Su giogu chi nd'ant bogau aforas is duas scuadras no est stètiu bonu, si funt bidas pagu cosas de importu, a nai sa beridadi, pagu ocasionis de gol, duncas, ma deu creu chi siat una cosa normali puru, fadendi su contu chi candu is duas scuadras timint de ndi ingolli, de ndi boddiri su gol, circant po primu cosa de si difendi. Su disprexei prus mannu, ddi nai diaici, est cussu de essi arribbaus a unu passu feti de sa bìncida de sa partida, chi fadeus su contu ca is primus a sballiai su tiru de is undixi metrus funt stètius pròpriu is cuartesus; apustis est tocau a Spina, chi no est arrannèsciu peròu a intzertai su gol e duncas, ddu podeis cumprendi a solus, est mortu de su disisperu. Po nosu est unu cropu mannu e mau: chi perdis una partida me is noranta minudus de giogu est unu contu, ma a dda perdi diaici increscit meda de prus. Comentecasiat, depu torrai gràtzias a totus is tifosus cosa nosta, po su chi ant fatu po sa scuadra: ant fatu su tifu e ant tzèrriau po nosu po prus de noranta minudus, e si fait prexei meda, est craru; de su restu, sa citadi de Nugoro s'est torrada a acostai a sa scuadra, e nosu giogadoris no podeus ca essi prexaus meda po custu». Po is de sa Nuorese, a fai is contus nci poneus pagu meda, sa stagioni de su duamilla e bintiduus – duamilla e bintitres est stètia totu trobeddada, cumenti si narat. Fabio Cocco at nau sa sua apitzus de sa chistioni: «Apustis de totus is trumentus chi eus dèpiu bivi me is primus giorronadas de su campionau, est stètia giai una mesu bìncida, ddi nau diaici, essi arribbaus a si giogai sa sarvesa in sa partida finali contras a is de su Sant'Aleni. Nesciunu crediàt, a nai sa beridadi, chi podestus torrai a artziai sa conca; po totus is chi ant sighiu is giogus de su campionau, sa Nuorese teniàt giai unu pei e mesu, ddi nau diaici, in sa Promotzioni, giai me in su mesi de Idas. Nosu peròu eus sighiu a nci crei, eus sighiu a trabballai, aintru a sa cida, pustis puru de sa surra chi nd'eus bodditu contras a is de s'Arbus, chi est stètia una de is partidas prus marigosas e trotas chi eus fatu cust'annu. Peròu, de sa partida chi eus giogau sa cida avatu, est bessiu aforas sa fortza, su carateri de custa rosa. Pecau feti po cussus puntixeddus chi nc'eus fuiau, fait a ddu nai a forti, me is partidas in domu cosa nosta: chi festus arrannèscius a si ndi ponni in buciaca mancai feti unu de is chi eus cassau, festus bobaus a si giogai is partidas finalis contras a is de su Lanusè chentza depi giogai contras a is cuartesus».

Fabio Cocco, a sa fini de sa partida e, mescamente, apustis de is tirus de is undixi metrus, s'est spacau de su prantu, cumenti chi fessit unu pipieddu. E si cumprendit beni cantu fiat dispraxu. «S'est acostau a si saludai Ragatzu, chi cun nosu at cumpartiu una bella pariga de campionaus, est a nai chi eus giogau impari po unu bellu pagheddu de tempus; sciu beni cantu nci tengat, issu puru, po is sortis de sa Nuorese. Duncas, no seu arrannèsciu a aguantai is lagrimas». Cocco serrat sa chistioni. «Nci tengu a torrai gràtzias a totu is chi trabballant in s'assòtziu, partendi de su presidenti Annico Sanna e totus is personas chi ddu agiudant, poita s'ant permìtiu de abarrai cun su coru selenu, fintzas a s'ùrtimu, fintzas, duncas, a sa partida contras a is cuartesus. Scieus ca sa sociedadi at tentu una biga manna meda de strobbus cust'annu: no eus potziu pigai giogadoris nous po totu su chi is dirigentis becius ant cumbinau me is annus passaus; deu creu chi immoi no si potzat fati atru ca torrai a partiri cun personas serias, e is chi ddoi funt immoi in sa dirigenza mi parint diaderus bonus. No sciu immoi cali arrastu ant a pigai is cosas, ma deu creu chi is de s'amministazioni comunali ant a depi donai una manu de agiudu, sèmpiri chi bolint chi sa Nuorese sigat a curri me is campionaus. Po su chi mi pertocat — at serrau Cocco — deu no mi biu cun nesciuna atra camisedda in pitzus. S'istadi passada apu tentu sa possibbilidadi de andai a giogai impari a un'antra scuadra, ma a sa fini deu ia a bolli abarrai innoi po circai de portai torra sa scuadra cosa mia in su campionau de s'Ecellenza. Chi calincuna cosa depessit andai trota, de su restu, deu creu chi apa a smiti cun su giogu de su càlciu».


 

Attività realizzata col contributo della Regione Sardegna - IMPRENTAS 2022-2023. LR 22/2018